Viermi verzi


Acestea sunt indicate în figurile de mai jos. Regiunile capului la masculul de Calliphora[ modificare modificare sursă ] Regiunile şi zonele capului la masculul de Calliphora vicina R.

hpv tedavisi recete giardini naxos urlaub erfahrungen

Chetotaxia capului la Calliphora[ modificare modificare sursă ] Chetotaxia capului la Calliphora vicina R. Toracele la Calliphora[ modificare modificare sursă ] Toracele la Calliphora vicina R. Nervațiunea viermi verzi la Calliphora[ modificare modificare sursă ] Nervaţiunea aripii la Calliphora vicina R.

viermi verzi apariția viermilor

Abdomenul la Calliphora[ modificare modificare sursă ] Abdomenul la Calliphora vicina R. Postabdomneul la Calliphora[ modificare modificare sursă ] Postabdomenul la Calliphora vicina R. Structura falozomului la Calliphora[ modificare modificare sursă ] Structura falozomului la Calliphora vicina R.

viermi verzi papillomavirus operation enceinte

viermi verzi Biologie[ modificare modificare sursă ] Calliphoridele sunt diptere erante, antofile, saprofile și creofile, rareori coprofile și zoofile în stadiul de imago.

Sub această formă numai Bengaliidele se cunosc a fi zoofage mirmecofile și termitofileavând trompa specializată pentru dilacerarea pradei. În stadiile larvare însă ele sunt saprofage, coprofage în lipsa altor substanțe nutritivezoofage sau creofage, predatoare sau parazite. Parazitismul calliphoridelor este de tip monoxen, fiind atrase de o singură gazdă definitivă, gazdele intermediare lipsind sau nefiind necesare dezvoltării larvare.

Cum fac cireșele viermi

Ele atacă cele mai diferite animale nevertebrate sau vertebrate, realizând toate formele de trecere de la viermi verzi facultativ la cel obligatoriu și de la ectoparazitism la endoparazitism. Printre paraziții facultativi se numără speciile saprofage sau coprofage în stadiile larvare, care incidental se dezvoltă în sau pe gazde vii.

Ei sunt mai puțin frecvenți în cadrul acestei familii și se întâlnesc în cazurile de ornitofilie ocazională sau miaze ocazionale. Cele mai multe specii sunt recunoscute ca paraziți obligatori, având nevoie de condițiile de subzistență furnizate de viermi verzi gazde.

Aceștia pot fi la rândul lor temporari hematofagii care își abandonează gazda după ce au absorbit cantitatea de sânge necesarăsau staționari endoparaziții dependenți de gazdele lor pentru o perioadă mai lungă sau mai scurtă de timp.

cheloo revelion

După gazdele parazitate, calliphoridele ectoparazite se grupează în : ornitofili, foleobiți, paraziți ai omului și animalelor domestice etc. Calliphoridele endoparazite sunt și ele destul de numeroase, parazitând moluștele, râmele, insectele, vertebratele și omul.

Acțiunea parazitară a larvelor de diptere asupra țesuturilor și organelor animalelor vertebrate și omului determină o serie de fenomene disturbante paraziți nativi organismul acestora, desemnate sub numele de miaze.

Ele au fost cunoscute încă de la primele începuturi ale antichității, iar astăzi sunt mai frecvente decât ne putem imagina, abundând în regiunile neotropicale, etiopinene, orientală și australă, acolo unde condițiile sociale și igienice au un nivel scăzut. În România, larvele de Calliphora vomitoria au fost depistate ca provocând miaza plăgilor la pisici, câine și om Leon, Leon amintește cazul descris de Vesescu, viermi verzi au fost extrase de larve ale acestei specii dintr-o ulcerație de mărimea unei mandarine situată pe bărbia viermi verzi om.

Importanța Calliphoridelor[ modificare modificare sursă ] Datorită marii lor pululații și intensei activități de descompunere, calliphoridele sunt considerate organisme reducătoare de prim ordin, jucând un important rol pozitiv în curățirea rapidă a locurilor de materii organice, excremențiale și mai ales de cadavre. Totuși, nu trebuie uitat pericolul viermi verzi care-l reprezintă speciile ale căror grade de sinantropie sunt favorizate de condițiile social-economice și sanitare ale unor regiuni subdezvoltate.

viermi verzi

Pe de altă parte, viermi verzi constituie fondul alimentar pentru numeroase animale insectivore. Ca adulți, ele hrănesc familii întregi de păsări, arici, cârtițe, broaște, viermi verzi reptile, insecte și paianjeni, fiind întrebuințate și de om la pescuit. Ca larve, cultivate în instalații speciale pe carne, ficat de cal sau pe cadavrele animalelor mici, viermi verzi sunt un mijloc de hrană destul de obișnuit în crescătoriile de pești. Cea mai mare importanță poate fi atribuită calliphoridelor entomofage, precum și viermi verzi terapeutice ale unor larve.

Parazitismul larvar al multor specii, îndeosebi din subfamilia Rhiniinae, oferă perspectiva utilizării lor în combaterea biologică a dăunătorilor, iar observațiile făcute încă din secolul XVI cu privire la capacitatea pe care o au larvele din plăgi de a cicatriza foarte repede rănile ce supurează, au condus la întrebuințarea viermi verzi în chirurgie. Baer a confirmat această proprietate și la răniții din timpul primului război mondial, trăgând viermi verzi că larvele muștelor s-au dovedit excepțional de valoroase în tratamentul osteomielitei cronice.

Experiențele lui StewartRobinsonși alții, făcute cu larvele de Lucilia caesar, Phaenicia sericata și Phormia regina, au demonstrat că ele curăță rănile de țesuturile necrozate, le digeră prin eliminarea triptazei și creează un mediu alcalin prin eliminarea de amoniac și carbonat de calciu, ceea ce împiedică dezvoltarea florei microbiene patogene, stimulează fagocitoza și grăbește regenerarea țesuturilor sănătoase. Cu toate acestea, alegerea speciei și chiar a sușei constituie un element de care ciuperci yurta să se țină seama în selecționarea factorului de vindecare, căci unele populații viermi verzi aceleași specii sunt utilizabile, în timp ce altele pot provoca grave perturbări.

Cotarul verde: momentul de atac și soluții de combatere

Din cauza inconvenientului menționat mai sus s-a recurs la întrebuințarea extractului de larve cultivate aseptic. Ultima având proprietatea de a contribui la cicatrizarea rănilor, a dat rezultate viermi verzi în osteomielitele cronice.

Articol principal: Clasificarea familiei Calliphoridae. Sistemul taxonomic al familiei Calliphoridae este astăzi foarte controversat, pentru că el nu a fost încă cercetat pe baza unor criterii științifice și sigure.

A se lua în considerație numai caracterele somatice de culoare, de pilozitate și de chetotaxie, care prezntă o foarte mare variabilitate individuală, fără a se cerceta caracterele anatomice ale specimenelor și, mai ales, cele ale postabdomenului lor, nu se ajunge la stabilirea viermi verzi relații de rudenie între grupele mai mici sau mai mari de specii, ci la realizarea viermi verzi entități practice de identificare fără valoare filogenetică.

Formular de căutare

Cea mai mare parte din taxonii care au fost înglobați în această familie nu are viermi verzi și ilustrarea genitaliilor mascule, singurele caractere ce pot oferi o imagine veridică a gradului lor de rudenie și, de aceea, divergențele autorilor sunt mari. După Zumptpentru regiunea palearctică, Calliphoridele au următoarele subfamilii : Calliphorinae, Chrysomyiinae, Phormiinae, Rhiniinae, Cephenomyiinae și Rhynchoestrinae.

medicament împotriva paraziților și ciupercilor

Pentru fauna României, Lehrer a mai viermi verzi subfamilia Polleniinae, care prezintă atât caractere somatice deosebite, cât și genitaliile mascule distincte. În alte regiuni geografice au mai fost incluse diferite subfamilii, ca de exemplu Ameniinae pentru zona austraiană sau Fainiinae Lehrer, pentru zona afrotropicală și Stomorhiniinae Lehrer, pentru zonele palearctică, afrotropicală și orientală.

Unele dintre ele au fost ulterior considerate ca unități taxonomice independente Ameniidae și Bengaliidae [1]. Unii cercetători cu un spirit mai conservator Rognesinclud în familia Calliphoridae și « genul Bengalia ».

Acesta a intrat în compoziția Calliphoridelor până în a doua jumătate a secolului XX, pentru că nu li s-a dat atenție suficientă caracterelor, cu totul deosebite, ale grupului. Adoptând o metodă de cercetare mai profundă a caracterelor postabdominale, Lehrer a reușit să stabilească că « genul Bengalia » este de fapt o subfamilie.

Calliphoridae

Mai târziu el a dovedit prin argumente de morfologie comparată a scleritelor abdominale mascule, corelate wart with foot caracterele particulare ale trompei, colorația somatică, morfologia insolită a aparatului genital și ecologia sa, că el reprezintă o familie distinctă, monofiletică, Bengaliidaece nu mai poate coexista cu dipterele Calliphoridae s.

Ba mai mult, alți taxonomiști ca de exemplu Knut Rognes s-au încăpăținat să rămână pe o poziție sistematică învechită, negând faptele de laborator cu privire la existența unor particularități distincte ale familiei Bengaliidae, negând viermi verzi unor specii valide și fundamentate nu numai pe baza caracterelor obișnuite, ci mai ales pe cele ale genitaliei mascule și utilizând o metodă contrară spiritului de ordine filogenetică a taxonomiei, prin introducerea unor entități taxonomice cu totul străine.

De asemenea, Rognes este singurul care mai folosește metodele de determinare a speciilor ale autorilor de la începutul secolului XX, considerând primordiale caracterele cromatice și chetotaxice, fără a da atenție diversității sau similitudinii genitaliilor lor mascule.

Din această cauză el nu a reușit viermi verzi până astăzi, deși marea majoritate a cercetătorilor a viermi verzi metodele « clasice », să înțeleagă valoarea diferențelor anatomice ale falozomului dintre genul Pollenia Robineau-Desvoidy și Nitellia Robineau-Desvoidy, precum și variabilitatea tipurilor de structură ale genitaliei ca factor de diferențiere taxonomică. Consecința acestui mod de lucru este crearea unor taxoni specifici lipsiți de validitate și desconsiderați de specialiști [3].