Viața este o doctrină parazitară, O sintagmă parazitară: dictatura majorității!

După schimbarea decembristă, democrația a rămas asociată tot poporului, dar nu monolitic, ci reprezentat de mai multe asocieri partidiste în aria pluralismului social; deci, tot componenta cantitativă, majoritară, a gestionării puterii a rămas criteriul.

Dictatura, nu are altă semantizare decât cea a unei minorități chiar a unei persoane care conduce destinele unei comunități prin forță, intimidare, și prin îngrădirea, chiar încălcarea drepturilor fundamentale ale omului; nu prin susținerea majorității. Cam a contre coeur, cu o gesticulație de prințesă jignită, dar cu o violență verbală reținută, glazurată cu generalități arogante, a început cu un fel de psihoterapie focalizată pe distanța dintre modelele mentale ale generației dinainte și după Decembrie Esența expozeului era clară: noi, născuții ceva mai devreme, avem limite de generație, nu putem înțelege postmodernitatea!

Ar fi greu, ba chiar imposibil, de imaginat cum ar arăta filosofia marxistă a istoriei sau teoria marxistă a revoluţiei în absenţa acestor idei. Cu toate acestea, asemenea multor alte idei marxiste, aceste concepte rămân ambigue şi contradictorii.

Este foarte posibil ca aserțiunea cu pricina să fie adevărată, iar eu, până la probe contrare, n-am intrat în polemică, ci am achiesat pentru faptul că experimentul social în care m-am născut a falimentat și acum este un simplu capitol de istorie. La urma urmelor, fiecare generație trebuie creditată cu dreptul că are, și ea, dreptul să-și afirme valorile — mi-am zis. Am urmat, imediat sfatul și iată ce am găsit la R.

O sintagmă parazitară: dictatura majorității!

Merton, 1 profesor titular la Columbia University și membru al Asociației Americane de sociologie, o vreme chiar membru în conducerea acesteia : democrația bazată pe legitimarea celor care au obținut majorități în urma voturilor liber exprimate, deși pleacă de la prezumția de egalitate a drepturilor de exprimare, în realitate rămâne lacunară exact la principiul pe care se bazează, deoarece alegătorii nu sunt egali decât în fața legii, adică nu sunt la fel de calificați să se exprime asupra unui lucru, situație, eveniment, s.

În plus, fiecare individ, sub raport psihologic, este diferit și acționează în manieră specifică, deoarece diversitatea de statut social și profesional plasează în competiția alegerilor oameni cu potențial civic și nivel profesional neidentic, prin urmare, actori sociali cu competențe diferite. De exemplu, votul unui expert în probleme sociale și politice, nu poate fie egal cu votul unui cetațean cu un nivel de școlarizare, de profil, mai modest.

În mod similar, de exemplu, la o cercetare de marketing cu subiectul rating-ului de prestigiu al unei firme de țigări, părerea unui nefumător nu are viața este o doctrină parazitară o valoare, prin comparație cu opiniile fumătorilor, ale căror opinii sunt opinii calificate.

Meniu de navigare

Iată cum urmând dreapta bibliografie recomandată, am intrat în ceață. Din experiența mea de profesor de științe sociale, implicat în predarea doctrinelor sociologice comparate, am înțeles că pluralismul social se obiectivează într-o competiție liberă în care toate asocierile partidiste participă, în regim de transparență, la sfârșitul căreia rezultă o echipă managerială, generată de cei care au obținut majoritatea.

Din punct de vedere internațional, partidul nazist susținea că criza economică din anii a fost creată de către o conspirație internațională a marilor bancheri. Capul acestei conspirații era considerat a fi un grup de evrei, ceea ce viața este o doctrină parazitară o dată în plus distrugerea acestei etnii în timpul holocaustului. Aceste organizații ale bancherilor erau binecunoscute în acea vreme și se știa că puteau influența statele naționale prin extinderea sau retragerea creditelor. Influența lor nu se limita la statele mici, precum stătulețele germane care au precedat unificarea germană din anii '70 ai secolului al XIX-lea, ci putea privi chiar și marile puteri europene începând cu secolul al XVI-lea. De altfel multe companii transnaționale din perioada secolelor XVI - XIX Dutch East India Companyde exemplu au fost create special pentru a se angaja în războaie în locul guvernelor, și nu invers.

Opoziția, deci, nu presupune permanenta negare a acțiunilor majorității, ci o altfel de modalitate de asumare a responsabilității în găsirea unor soluții, diferite, la problemele comune, ale comunității. Prin urmare, a face opoziție presupune a produce alternative manageriale, nu inventarea unor oportunități de a împiedica punerea în aplicare a programului managerial al majorității! Mai concis: spațiul social pluralist, acordă dreptul la liberă asociere, partidele fiind instituționalizarea unor opțiuni valorice specifice, cărora li se asigură intrarea, cu șanse egale, în competiția de a câștiga majoritatea voturilor, ori de a iniția, în legitimitate, diverse formule guvernamentale cu scopul de a gestiona puterea pe perioada în care aparțin formulei majoritare, aflate la guvernare.

• Originile clasic liberale ale doctrinei marxiste a claselor
• Elementul deja tradus şi care, prin însuşi actul traducerii, a suferit deja o conştiinţa originii comune, care stă la baza organizării ritualice a întregii vieţi comunitare.
• Nazism - Wikipedia
• Lev Gumiliov - Wikipedia
• Prevenirea torsiunii

Schematizând puțin lucrurile, similar cu individul care poate merge și pe jos, și cu bicicleta, și cu tramvaiul, sau cu autobuzul din periferie către centrul orașului, partidele sunt modalități diferite de a ajunge la putere și de a o gestiona, în conformitate cu principiile lor valorice. Aceste valori se diseminează în cadrul marketingului lor politic, urmând să întrunească adepți, simpatizanți, sau chiar noi membri.

Ceea ce determină asocierile partidiste sunt cotele de atractivitate ale valorilor lor identitare, nu înalțimea vocii celor care contestă, în public, acțiunile majorității decidente cu pretenția că oficiază o critică.

Deschiderea doctrinei parazite a traducerii vieții

Când accentele critice nu se finalizează cu alternative, subiecții care comit o astfel de gesticulație publică sunt numai niște detractori! Aceștia nu merită nici o atenție, deoarece sunt voci parazite care produc numai zgomote, cu efecte nocive asupra corectei circulații a informației: dacă mai mulți oameni repetă un fals, tot logica ne învață, falsul respectiv nu devine adevăr!

William Thomas, preciza că un neadevăr, repetat, poate fi perceput atenție: numai perceput! În managementul imaginii unui individ, a unei instituții sau chiar în managementul imaginii unei țări se practică așa ceva, dar acest aspect excede subiectul eseului nostru.

Cu această diversiune se poate iniția chiar și un curent de opinie, dar, cu certitudine, nu se poate încadra epistemologic un mesaj corect, sau o idee adevărată!

Ridicarea vocii în campaniile electorale, dincolo de ridicolul absolut al situației, nu aduce un parametru, în plus, de persuasiune, față de conținutul intrinsec al mesajului propriu-zis, enunțul în viața este o doctrină parazitară fiind mesaj numai după o prealabilă prelucrare și inserție sinergică în economia de amsamblu a luării de cuvânt, deoarece improvizațiile nu pot fi nici mesaje și nici nu viața este o doctrină parazitară produce noi adepți. O corectă semantizate a limbajului folosit la nivelul unei comunități, este o premisa indispensabilă a democrației, deoarece dacă folosim cuvinte cu semantizări diferite, nu ne putem înțelege.

Aceasta este cauza principală pentru care confuzia multilaterală de astăzi, pe care unii o numesc democrație, întreține fractura socială postdecembristă. Un epigramist basarabean a șarjat antologic situația la care mă refer: Într-un cap cât gămălia Dar problema e mai gravă: S-a împotmolit în pleavă!

Succesele repurtate de poporul român în opera de construcție socialistă, progresul continuu al economiei, științei și culturii, activitatea educativă desfășurată prin școală, alte instituții cultural-educative, organizații de stat și obștești, au determinat o profundă înnoire spirituală a societății noastre, creșterea conștiinței politico-cetățenești a maselor largi populare. Ca urmare a ridicării la un nivel tot mai înalt a gradului de responsabilitate socială, oamenii muncii iau atitudine împotriva acelora care, sub influența unor mentalități înapoiate, refuză să se încadreze într-o activitate utilă, duc o viață parazitară, tulbură ordinea și liniștea publică, încalcă cele mai elementare norme de conviețuire socială, provocînd indignarea cetățenilor. Sarcini deosebite revin familiei, școlii, organizațiilor de masă și obștești, colectivelor de muncă, precum și grupelor de sprijin ale miliției, care prin activități instructiv-educative, prin concursul dat organelor de menținere a ordinii publice, trebuie să-și aducă în continuare o mai mare contribuție în prevenirea și combaterea tuturor viața este o doctrină parazitară antisociale, contrare regulilor de bună-cuviință, ce exprimă concepții străine principiilor de viață socialistă. Totodată, se impune luarea de măsuri și pe plan legislativ pentru lichidarea manifestărilor incompatibile cu ținuta morală a omului societății socialiste și asigurarea ordinii publice necesare exercitării nestingherite a drepturilor garantate de lege tuturor cetățenilor.

Aici ne aduce superficialitatea și aspirația de a ieși în luminile rampei cu orice preț; chiar cu prețul discreditării ireversibile a invidului suferind de limbariță. Școala, merge înainte!