Filum platyhelminthes dan aschelminthes

Protistele reunesc aproximativ 30 de filumuri, care sunt atât de diverse încât definiţia regnului este dată prin eliminare: protistele nu sunt plante pentru că nu se dezvoltă dintr-un embrion 6 ca acestea din urmă; papilloma virus piscina sunt animale pentru că nu se dezvoltă dintr-o blastulă şi nu sunt fungi pentru că nu se dezvoltă din spori.

Filumurile acestui regn reunesc alge, diferite grupe de mucegaiuri şi protozoare, acestea din urmă făcând obiectul filum platyhelminthes dan aschelminthes nevertebratelor. Organizarea celulară. Protozoarele reprezintă primele organisme animale apărute pe scara evoluţiei. Din punct de vedere structural toate protozoarele sunt organisme eucariote unicelulare. Celula vie fig. Prin sistem biologic se înţelege un ansamblu de componente interconectate într-o formaţiune complexă, relativ stabilă, formaţiune care se comportă ca un întreg, cu proprietăţi şi funcţii distincte calitativ şi cantitativ de proprietăţile elementelor componente.

Există sisteme filum platyhelminthes dan aschelminthes de viaţă nebiologiceprecum particule subatomice, atomi, molecule şi sisteme dotate cu viaţă biologice cum ar fi celulele, ţesuturile, organele, organismul, populaţia, biocenoza şi biosfera. Celula reprezintă primul sistem biologic care manifestă cea mai importantă caracteristică a materiei vii: capacitatea de autoreproducere. Celula protozoarelor este constituită din citoplasmă, membrană plasmatică, unul sau mai mulţi nuclei precum şi din constituenţi plasmatici şi paraplasmatici.

Citoplasma este alcătuită din două componente: citosol şi citoschelet.

Un comentariu

Constituenţii morfo-funcţionali ai membranei plasmatice sunt reprezentaţi de glicocalix, plasmalemă şi citoscheletul membranei.

Principalele funcţii ale membranei celulare constau în delimitarea morfologică şi funcţională a celulei conferindu-i acesteia individualitateasigurarea transportului transmembranar de substanţe şi medierea interacţiunilor celulei cu alte celule sau cu componentele moleculare ale matricei extracelulare. Nucleul este constituit dintr-o membrană nucleară poroasă ce permite schimburi nucleoplasmatice, o matrice internă cromatina filum platyhelminthes dan aschelminthes unul sau mai mulţi nucleoli.

El există în toate celulele eucariote mai puţin în eritrocitele vertebratelor superioare, unde este eliminat prin exocitoză în cursul eritropoezei. Unele filum platyhelminthes dan aschelminthes sunt monoenergide având doar un singur nucleu, altele, pot fi polienergide homo- sau heterocariote cu doi sau mai mulţi nuclei identici, respectiv diferiţi şi care sunt diferenţiaţi în macro- şi micronuclei.

Celula vie — organizare din Aioanei, 9 Membrii filumurilor Sarcomastigophora, Apicomplexa, Microspora şi Myxospora au unul sau mai mulţi nuclei de acelaşi tip, în timp ce cei ai Ciliophorelor au în general două tipuri de nuclei.

Regnul Animalia - Wikipedia

Macronucleul coordonează funcţiile vegetative ale celulei în timp ce micronucleul este implicat în reproducere. Până în prezent, din punct de vedere structural, hpv cancer symptoms descris două tipuri de nuclei: filum platyhelminthes dan aschelminthes vezicular şi nucleul compact.

Nucleul vezicular are o membrană delicată sub care cromatina este fluidă; este caracteristic sarcodinelor şi mastigoforelor. Nucleul compact conţine o cromatină compactă, uniform filum platyhelminthes dan aschelminthes iar membrana nucleară este mai puţin vizibilă; sunt în general de dimensiuni mai mari şi de forme variate halteră, moniliform, dendritic, filamentos etc.

Aşa este nucleul dinoflagelatelor precum şi macronucleul ciliatelor şi suctorilor. Nucleolul existent în toţi nucleii celulelor eucariote poate fi unic sau multiplu şi nu este delimitat prin membrane de restul nucleului.

Până în prezent, nucleolul pare a îndeplini următoarele funcţii: sinteza de acid ribonucleic ribozomal ARNr ; formarea precursorilor ribozomali prin ataşarea de ARNr sintetizat în nucleol a proteinelor ribozomale provenite din citoplasmă; maturarea şi stocarea precursorilor ribozomali înainte ca aceştia să fie exportaţi prin porii nucleului către citoplasmă, unde se definitivează maturarea lor, devenind ribozomi capabili de sinteză proteică; pregătirea mitozei prin tranzitarea ARNm şi ARNt spre citoplasmă.

Prin aceste roluri nucleolul se constituie ca o componentă indispensabilă pentru funcţionarea celulei. Citoplasma majorităţii protozoarelor conţine una sau mai multe vacuole care apar ca vezicule sferice, plutind printre granulele citoplasmatice. Din punct de vedere fiziologic, sunt diferenţiate în vacuole contractile sau pulsatile şi vacuole digestive.

Vacuola contractilă funcţionează ca organit osmoreglator pe când cea digestivă reprezintă sediul digestiei particulelor nutritive.

Constituenţii paraplasmatici nu sunt autoreproductibili şi sunt reprezentaţi de învelişurile de protecţie, filum platyhelminthes dan aschelminthes, mucopolizaharidele, substanţele de rezervă. Ei sunt rezultatul metabolismului şi sunt specifici diferitelor unităţi taxonomice.

Organite de protecţie pot fi permanente trichociştii, trichitele, nematociştii, capsulele polare etc. Funcţiile protozoarelor se împart în trei mari categorii: de relaţie, de nutriţie şi de reproducere.

Funcţiile de relaţie sunt reprezentate de locomoţie, sensibilitate şi 11 Locomoţia se realizează prin intermediul organitelor de mişcare ce pot fi reprezentate de flageli, pseudopode, cili sau derivatele lor: membrane ondulante, cirri etc. Flagelii reprezintă formaţiuni permanente caracteristice flagelatelor dar şi rizopodelor. Ei posedă la bază un granul anemie que faire care este un derivat centrozomal.

Numărul flagelilor variază de la până la foarte mulţi hipermastigide. Uneori flagelul merge în lungul celulei dând naştere la membrane ondulante care sunt expansiuni citoplasmatice plane, subţiri, asemănătoare unor valuri ce se ondulează, deplasând corpul unicelular. Cilii reprezintă organite de mişcare caracteristice ciliatelor şi sunt ca şi flagelii, formaţiuni filiforme permanente ale ectoplasmei.

Ei sunt mai filum platyhelminthes dan aschelminthes şi în număr foarte mare, structura lor submicroscopică fiind asemănătoare cu cea a flagelilor. Din fuziunea lor rezultă membrane ondulante, membranele, cirri. Dispoziţia lor caracterizează diferite ordine ale ciliatelor. Pseudopodele sunt organite de mişcare caracteristice sarcodinelor filum platyhelminthes dan aschelminthes pot exista şi la unele flagelate.

Ele reprezintă expansiuni temporare ale protoplasmei, cu formă şi structură care diferă de la un ordin la altul. Cilii tactili şi flagelul au şi funcţie tactilă. Rol în perceperea luminii au şi: stigma flagelatelor autotrofe, care reprezintă o acumulare de pigment carotinoid, sau ocelul celular Erythropsis.

La ciliate, în citoplasmă, există cristale cu rol în perceperea gravitaţiei Paramecium sau vacuole cu concreţii la ciliatele aparţinând familiei Butschliidae, care parazitează în tractusul paraziti oesophagostomum venulosum al mamiferelor sau la cele 12 care fac parte din familia Paraisotrichidae şi care sunt endoparazite în cecumul şi colonul cailor.

Vacuolele cu concreţii sunt structuri extrem de specializate, care sunt situate în treimea anterioară a corpului unicelular, fiind alcătuite dintr-o bonetă peliculară, un perete vacuolar permanent, concreţii granulare şi două sisteme fibrilare fibrile ale peretelui şi fibrile centripete. Protozoarele reacţionează la diferiţi stimuli prin întreaga lor citoplasmă.

Excitaţia produsă într-un punct oarecare al corpului se poate transmite difuz prin citoplasmă, sau prin organite specializate cum sunt: reţeaua argentofilă a flagelatelor şi ciliatelor, de natură ectoplasmatică şi aparatul neuromotor al ciliatelor, de natură endoplasmatică. Protozoarele fixate reacţionează faţă de excitanţi prin mişcări numite tropisme poziţii orientate. Formele libere prezintă taxii sau mişcări orientate.

Nutriţia protozoarelor poate fi holofitică autotrofă sau holozoică heterotrofăaceasta din urmă realizându-se prin: osmoză, fagocitoză sau pinocitoză. Unele protozoare sunt mixotrofe, ocupând o poziţie intermediară între plante şi animale. Protozoarele mixotrofe pierd la întuneric capacitatea de fotosinteză, hrănindu-se cu bacterii şi substanţe organice.

La protozoarele autotrofe pigmentul asimilator se găseşte în plaste verzi cloroplastegalbene cromoplastesau incolore leucoplaste. Nutriţia saprofagă implică existenţa unui flux prin membrana plasmatică. Protozoarele saprozoice sau saprofitice se hrănesc prin osmoză cu molecule organice mari. Excreţia se realizează prin vacuola contractilă sau pulsatilă, care are şi rol osmoregulator, menţinând echilibrul osmotic al mediului intern al animalului.

Sinonimele și antonimele cacing în dicționarul de sinonime Malaeză

Ea este prezentă la protozoarele libere dar lipseşte la protozoarele endoparazite şi la unele marine. Vacuola contractilă este formată dintr-o veziculă sferică - vacuola contractilă propriu-zisă care este înconjurată de un ansamblu de mici vezicule sau tubuli care poartă numele de spongiom. Spongiomul colectează apa din celulă, care apoi este deversată în vacuola contractilă.

Aceasta din urmă elimină fluidul în mediul extern printr-un por permanent sau temporar. În activitatea vacuolei pulsatile se disting două faze: de umplere diastolă şi de golire sistolă.

Când există două vacuole, ele funcţionează alternativ. Ritmul contracţiilor variază cu temperatura şi concentraţia mediului extern acesta scăzând pe măsura creşterii concentraţiei în săruri, devenind nule filum platyhelminthes dan aschelminthes mediu izotonic cu al animalului. Cantitatea de apă eliminată prin vacuola contractilă este mare: în circa 21 de minute un Paramecium elimină un volum de apă egal cu al corpului său.

Structura vacuolei contractile variază cu grupul taxonomic fig. În acest ultim caz, surplusul de apă iese din corp şi după un timp vacuolele redevin funcţionale. O parte din CO2 se elimină prin vacuola pulsatilă.

Paraziţii intestinali utilizează energia rezultată din descompunerea glicogenului sau paraglicogenului filum platyhelminthes dan aschelminthes acizi graşi şi CO2.

Paraziţii sanguini preiau oxigenul din plasma sanguină. Alte protozoare, folosesc oxigenul rezultat din fotosinteza simbionţilor zoochlorele, neuroendocrine cancer bladder. Reproducerea protozoarelor este în general asexuată, realizându-se prin separarea unei celule mame în două celule fiice.

Reproducerea sexuată este mai rară şi constă în unirea a două celule sau nuclei haploizi, diferiţi din punct de vedere sexual, având ca rezultat apariţia zigotului diploid. Cele două modalităţi de reproducere pot alterna iar în acest caz, ciclul evolutiv al protozoarului este o metageneză foraminifere, sporozoare. Reproducerea asexuată are loc, în general prin kariokineză sau mai rar prin amitoză macronucleul cilioforelor.

Cel mai răspândit mod de înmulţire asexuată este diviziunea binară care, la protozoarele cu formă constantă se poate face în plan longitudinal flagelate sau transversal ciliate.

Diviziunea binară poate fi o bipartiţie fig. La rândul ei, înmugurirea poate fi externă Euplotes gemmipara sau internă, ultima având loc în corpul celulei mame, într-o cavitate incubatoare Tokophrya. Mugurele se separă şi, după alimente helminți infecție articole de uz casnic filum platyhelminthes dan aschelminthes dezvoltare, atinge dimensiunile şi înfăţişarea definitivă.

Diviziunea la Amoeba proteus: A — D — kariotomia; D — F — plasmotomia după Radu şi Radu, Un alt mod de diviziune este cea multiplă care poate avea loc prin schizogonie sau prin palintomie.

În schizogonie au loc diviziuni nucleare kariotomii succesive urmate de o plasmotomie simultană, cu formarea schizozoiţilor sau merozoiţilor foraminifere, radiolari. Palintomia se petrece sub un chist, prin diviziuni binare filum platyhelminthes dan aschelminthes iar rezultanţii numiţi tomiţi sunt din ce în ce mai mici ca dimensiune.

Reproducerea sexuată gamogonia poate îmbrăca, la protozoare aspecte multiple. La unele protozoare filum platyhelminthes dan aschelminthes tip de reproducere nu se cunoaşte. Faza haploidă, condiţie obligatorie pentru gameţi, se realizează prin meioză care după momentul când are loc, este de trei tipuri : 1 iniţială sau zigotică, atunci când se petrece imediat după formarea sincarionului; toţi urmaşii zigotului sunt haploizi, iar faza diploidă este scurtă şi redusă la zigot fitomonadine, sporozoare, unele polimastigine ; 2 terminală sau gametică, atunci când are 17 loc la formarea gameţilor, respectiv a pronucleilor staţionar şi migrator; faza haploidă este scurtă şi redusă la gameţi, respectiv la pronuclei heliozoare, polimastigine, micronucleul cilioforelor ; 3 intermediară, atunci când se petrece la jumătatea ciclului foraminifere.

La protozoare se disting trei tipuri de sexualitate: copulaţia flagelate, sarcodine, sporozoare, amibosporidiiconjugarea, legată de starea heterocariotă a cilioforelor şi pedogamia sau autogamia la heliozoare.

Regnul Animalia

Copulaţia fig. Are loc kariogamia, rezultând sincarionul sau nucleul de fecundaţie. În conjugare, doi indivizi fac schimb de substanţă nucleară prin puntea citoplasmatică care-i uneşte temporar, iar sincarionul rezultă din contopirea celor doi pronuclei: staţionar şi migrator.

Avion doborât în Ucraina Melci şi scoici de mare  Mollusca Molustele reprezinta in fauna Marii Negre principalul grup de nevertebrate marine, datorita largii raspandiri, numarului mare de exemplare si faptului ca reprezinta atat sursa de hrana pentru o gama larga de vietuitoare cat si nisa de habitat prin insusi modul lor de viata. Denumirea grupului este data de corpul moale lat. Uneori in loc de cochilie, unele moluste pot prezenta spiculi calcarosi. Morfologie externa Adaptandu-se la cele mai variate conditii de viata, molustele au aspecte si structuri diferite, prezentand, totusi, o serie de caractere comune.

Conjuganţii pot fi consideraţi gamonţi vezi ciliatele. Copulaţia la flagelate: A — izogameţi ; B — copula; C — heterogameţi ; D — copula heterogameţilor ; E — anizogamie macro- şi microgameţi după Wetzel şi Kaestner, La protozoare, sexualitatea reprezintă mai mult o cale de modificare a stării fiziologice, de revitalizare a individului.

La sporozoare, însă, sexualitatea este obligatorie, iar la eugregarine reprezintă singura cale de înmulţire. Hartmann şi Moewus cit. Lucrând cu populaţii de Chlamydomonas, Moewus a constatat că filum platyhelminthes dan aschelminthes combinaţii de gameţi proveniţi din culturi diferite, frecvenţa cuplurilor variază.

Filum Platyhelmintes, Nemathelmintes Dan Annelida

După forţa sexuală manifestată de gameţi, autorul stabileşte trei categorii ale acestora: gameţi slabi, mijlocii şi puternici. Gameţii femeli, puşi în prezenţa unor gameţi femeli mai puternici se comportă ca masculi. Sexualitatea relativă presupune persistenţa în elementul sexual a două potenţialităţi de sex opus, cu predominanţa uneia dintre ele, şi există în principiu numai la organismele inferioare izogame sau slab anizogame.

Anizogamia metazoarelor reprezintă o specializare absolută, ireversibilă, prin stabilirea în însuşi elementul sexual a uneia din potenţialităţile sexuale. Moewus şi colab.

Ei au stabilit existenţa a trei substanţe caracterizate prin activitatea şi afinităţile lor chimice: chinemone, gamone şi termone. Protozoarele sunt legate de umiditate, populând apele dulci, permanente sau temporare, mările, bazinele salmastre, apele suprasărate Dunaliella salina, Amoeba salinarum, Bodo caudatum.

Multe protozoare sunt edafice, talia lor mică permiţându-le să trăiască în capilarele din sol. Închistate, protozoarele sunt răspândite cu ajutorul vântului, al plantelor sau pe picioarele păsărilor; de aici şi cosmopolitismul lor.

Unele protozoare trăiesc la suprafaţa zăpezii sau gheţii Chlamydomonas nivalis. Unele grupe de protozoare sunt exclusiv marine, populând anumite zone: radiolarii sunt planctonici, iar foraminiferele, cu excepţia globigerinelor sunt bentonice.

Caracteristici[ modificare modificare sursă ] Animalele au mai multe trăsături ce le diferențiază de alte viețuitoare. Animalele sunt organisme eucariote și pluricelulare[2] ce le separă de bacterii și de majoritatea protistelor. Ele au o hrănire heterotrofă[3] de obicei, digerând hrana într-un tub digestiv, ce le separă de plante și alge Ele se diferențiază de plante, alge și fungi prin lipsa pereților celulari rigizi.

Numeroase protozoare trăiesc în fital zona de vegetaţie iar altele în psamon interstiţiile nisipului. Unele grupe sunt specifice apelor dulci heliozoarele, tecamoebieniicaracterizând diferite tipuri de ape şi reprezentând indicatori filum platyhelminthes dan aschelminthes.

Din punct de vedere al temperaturii pe care o preferă, unele protozoare sunt termofile. De exemplu, în izvoarele termale trăieşte tecamoebianul Trinema la C 0 şi ciliatul Nassula elegans la 55 C 0. Alte protozoare, cum ar fi Disematosoma ciliatesunt iubitoare de temperaturi joase, întâlnindu-se sub gheaţă. Parazitismul este foarte răspândit printre protozoare, având la origine formele libere sau saprozoice.

Speciile parazite şi-au urmat gazdele în migraţiile lor şi au avut chiar o evoluţie paralelă cu a acestora. Dintre flagelate, speciile de Trichomonas, Trypanosoma, sau Leishmania reprezintă agenţi patogeni care produc boli grave ale omului. Specii de Entamoeba şi Acanthamoeba dintre sarcodine filum platyhelminthes dan aschelminthes agenţi etiologici ale unor boli severe.

Printre protozoare sunt frecvente şi cazurile de hiperparazitism: Nosema frenzelinae microsporidie este parazită la gregarina Cephaloidophora conformis din intestinul crabului Pachygrapsus marmoratus. Influenţa paraziţilor asupra gazdelor se manifestă nu numai prin acţiunea lor spoliatoare dar şi printr-o acţiune mecanică şi toxico-alergică.

În relaţiile protozoarelor cu alte organisme trebuie amintite comensaliamul şi simbioza.