Distincții vierme rotunde masculine și feminine, Meniu de navigare


criodestrucția papilomelor

Foarte simplu, spun amatorii de formule simple: un uter, un ovar; o femelă: cuvîntul acesta e de-ajuns pentru a o defini. Inertă, nerăbdătoare, vicleană, stupidă, insensibilă, lubrică, feroce, umilă - bărbatul proiectează în femeie toate femelele deodată.

distincții vierme rotunde masculine și feminine

Şi fapt e că femeia este o femelă. Dar dacă vrem să încetăm să gîndnn în locuri comune, apar două întrebări: ce reprezintă femela în regnul animal? Masculi şi femele sînt două tipuri de indivizi care, în interiorul unei specii, se diferenţiază în vederea reproducerii; ele nu pot fi definite decît corelativ. Însă trebuie să remarcăm mai întîi că sensul însuşi al secţionării speciilor în două sexe nu este limpede.

În natură, această secţionare nu este universală. Limitîndu-ne la lumea animală, putem nota că la unicelulare - infuzori, amibe, bacili etc. La anumite metazoare, reproducerea se operează prin schizogeneză, adică desprinderea unui nou individ a cărui origine este tot asexuatsau prin blastogenezadic desprinderea unui nou individ ă ă ă produs printr-un fenomen sexual: fenomenele de înmugurire şi segmentare observate la hidra de apă dulce, la celenterate, spongieri, viermi, sînt exemple binecunoscute, în fenomenele de partenogeneză, oul nefecundat se dezvoltă în embrion fără intervenţia masculului; acesta nu joacă nici un rol, sau doar un rol secundar: la albine ouăle nefecundate se subdivizează şi produc bondari; la purici, masculii sînt absenţi de-a lungul unei întregi serii de generaţii, iar ouăle nefecundate produc femele.

A fost reprodusă artificial partenogeneză la ariciul de mare, la steaua de mare şi la broască. Cu toate acestea, se întîmplă ca la protozoare două celule să fuzioneze formînd ceea ce se cheamă un zigot; fecundarea este necesară pentru ca din ouăle de distincții vierme rotunde masculine și feminine să iasă femele, iar din cele de purice - masculi.

Unii biologi au tras de aici următoarea concluzie: chiar la speciile capabile să se perpetueze în mod unilateral, înnoirea germenului printr-un amestec de cromozomi străini ar fi folositoare întineririi şi vigorii descendenţilor; s-ar înţelege de aici că în formele cele mai complexe de viaţă sexualitatea ar fi o funcţie indispensabilă; distincții vierme rotunde masculine și feminine organismele elementare s-ar putea înmulţi în absenţa sexelor.

Dar şi aşa, ele ar sfirşi prin aşi epuiza vitalitatea. Astăzi, însă, această ipoteză este considerată mai degrabă fantezistă; observaţiile ştiinţifice distincții vierme rotunde masculine și feminine dovedit ca înmulţirea asexuată se poate repeta oricît fără să ducă la degenerare; faptul este frapant mai ales la bacili; experienţele de partenogeneză cheloo official facebook devenit din ce în ce mai numeroase, din ce în ce mai îndrăzneţe şi, pentru multe specii, masculul apare ca fiind cu totul inutil.

De altfel, chiar dacă utilitatea unui schimb inter celular ar fi demonstrată, ea ar apărea în sine ca un pur fapt nejustificat. Biologia constată diviziunea sexelor, dar, fie ea oricît de impregnată de finalism, nu reuşeşte să o deducă din structura celulei, nici din legile multiplicării celulare, nici din orice alt fenomen elementar.

Este cazul speciilor hermafrodite, atît de numeroase în iumea plantelor, pe care le întîlnim şi la unele animale distincții vierme rotunde masculine și feminine, la anelide şi moluşte printre altele. Reproducerea se face în această situaţie fie prin autofecundare, fie prin fecundare încrucişată.

Paria - Irving Stone

Şi în privinţa acestui punct, unii biologi au distincții vierme rotunde masculine și feminine Se numesc gameţi celulele generatoare a căror fuziune constituie oul. Tot ce se poate afirma cu certitudine este că aceste două moduri de reproducere coexistă în natură, că şi unul şi celălalt realizează perpetuarea speciilor şi că, la fel ca heterogeneitatea gârneţilor, aceea a organismelor purtătoare de gonade apare distincții vierme rotunde masculine și feminine accidentală.

Separarea indivizilor în masculi şi femele se prezintă, aşadar, ca un fapt ireductibil şi contingent. Majoritatea filosofiilor au considerat-o drept un dat, fără a ţine să o explice. Dar această poveste nu-şi propune s explice decît iubirea: separarea sexelor e considerat ca ă ă fiind un dat. Nici Aristotel nu cîştigă teren în justificarea ei: căci, dacă o cooperare a materiei şi formei este condiţia oricărei acţiuni, nu e totuşi necesar ca principiile active şi pasive să fie distribuite în două categorii de indivizi eterogeni.

Tot astfel, Sfîntul Toma proclamă că femeia este o fiinţă ,ocazională" - mod de a postula, dintr-o perspectivă masculină, caracterul accidental al sexualităţii. Hegel însă ar fi fost infidel delirului său raţionalist dacă n-ar fi încercat să o fundamenteze logic. După el, sexualitatea reprezintă mediaţia prin care subiectul se împlineşte concret ca gen. Aceasta este împerecherea. Hegel declară apoi că, pentru ca procesul de apropiere să aibă loc, trebuie ca mai întîi să existe diferenţierea celor două sexe.

Dar demonstraţia sa nu este convingătoare: se simte prea mult în ea proiectul de a regăsi în 1 Glandele care produc gârneţii.

distincții vierme rotunde masculine și feminine

Depăşirea individului înspre specie, prin care individ şi specie se împlinesc în adevărul lor, s-ar putea petrece şi fără cel deal treilea termen, în simplul raport dintre genitor şi copil: reproducerea ar putea fi asexuată. Sau, iarăşi, raportul unuia cu celălalt ar putea fi raportul dintre două fiinţe asemenea, diferenţierea rezidind în singularitatea indivizilor de un acelaşi tip, aşa cum se întîmplă în cazul speciilor hermafrodite.

Descrierea lui Hegel pune în evidenţă o semnificaţie extrem de importantă a sexualităţii: dar eroarea sa rămîne aceea de a transforma semnificaţia în raţiune. Tocmai în exerciţiul activităţii sexuale definesc oamenii sexele şi relaţiile lor, aşa cum ei creează sensul şi valoarea tuturor funcţiilor pe care le îndeplinesc: dar ele nu sînt în mod necesar implicate în natura fiinţei umane. Dar tot atît de adevărat e şi că există condiţii fără de care faptul însuşi al existenţei apare ca imposibil.

Prezenţa în lume implică în chip riguros poziţionarea unui corp care să fie simultan lucru în lume şi punct de vedere asupra acestei lumi: dar nu rezultă de aici că acest corp trebuie să aibă o structură anume sau alta. În Fiinţa şi neantul. Una dintre caracteristicile esenţiale ale destinului său este că mişcarea vieţii sale temporale creează în urma şi înaintea lui infinitatea trecutului şi a viitorului: perpetuarea speciei apare deci drept corelativul limitării individuale; astfel, putem considera fenomenul reproducerii ca întemeiat ontologic.

Dar trebuie să ne oprim aici; perpetuarea speciei nu antrenează diferenţierea sexuală. Că aceasta este asumată de existenţi în aşa fel încît ajunge să intre în definiţia concretă a existenţei — fie. Nu rămîne mai puţin adevărat că o conştiinţă fără corp, un om nemuritor sînt în mod riguros inconceptibili, în vreme ce o societate ce se reproduce prin partenogeneză sau este alcătuită din hermafrodiţi poate fi imaginaţi Traducerea atît de controversat a conceptului ă de Dasein n. Multă vreme s-a crezut - şi se mai crede încă în anumite distincții vierme rotunde masculine și feminine primitive avînd la bază filiaţia uterină - că tatăl nu are nici o contribuţie în conceperea copilului: larvele ancestrale s-ar infiltra în distincții vierme rotunde masculine și feminine matern sub formă de germeni purtători de viaţă.

O dată cu ascensiunea patriarhatului, masculul îşi revendică cu tărie posteritatea; există încă obligaţia de a acorda mamei un rol în procreaţie, dar se admite că ea nu face altceva decît să poarte şi să hrănească sămînţa vie: doar tatăl este creator. Aristotel îşi imaginează că fătul este produs prin întîlnirea spermei cu sîngele menstrual: în această simbioză, femeia nu furnizează decît o materie pasivă, principiul masculin respiratory epithelium papilloma forţa, activitatea, mişcarea, viaţa.

Aceasta este şi doctrina lui Hippocrate, care recunoaşte două soiuri de seminţe, una slabă sau femelă şi una puternică, bărbătească. Teoria aristotelică s-a perpetuat de-a lungul întregului Ev Mediu pînă în epoca modernă. La sfîrşitul secolului al XVII-lea, Harvey, sacrificînd căprioare, imediat după acuplare, a găsit în trompele uterine vezicule pe care avea să le considere drept ouă, dar care în realitate erau embrioni.

El va observa la suprafaţa lor existenţa veziculelor greşit identificate cu oul de către Graaf, înşi botezate cu numele său. Ovarul avea să fie şi mai departe privit ca omolog distincții vierme rotunde masculine și feminine glandei bărbăteşti.

Femeia, conform acestor ipoteze, era doar un soi de îngrăşămînt pentru principiul viu, activ şi deja constituit. Aceste teorii nu sînt unanim recunoscute, iar dezbaterile continuă pînă în secolul al XlX-lea; inventarea microscopului permite în sfîrşit studiul oului-animal; înBaer identifică oul mamiferelor: este un element conţinut în interiorul veziculei lui Graaf; curînd va fi posibil studiul segmentării lui; în vor fi descoperite protoplasma, apoi celula; iar în este realizat un experiment care punea în evidenţă penetrarea spermatozoidului în oul stelei de mare; astfel s-a putut stabili simetria nucleelor celor doi gârneţi; amănuntele fuziunii lor au fost analizate prima oara în de un zoolog belgian.

Însă ideile lui Aristotel nu şi-au pierdut cu totul autoritatea. Şi chiar după ce ovulul este recunoscut ca principiu activ, bărbaţii au opus în continuare inerţia acestuia vivacităţii spermatozoidului.

benign squamous cell papilloma human papillomavirus nhs

Astăzi se conturează o tendinţă opusă: descoperirile privind partenogeneza i-au făcut pe mulţi savanţi să reducă rolul masculului la acela al unui simplu agent fiziochimic. S-a dovedit că pentru cîteva specii acţiunea unui acid sau o excitaţie mecanică ar putea fi de-ajuns pentru a provoca segmentarea oului şi dezvoltarea embrionului; pornind de aici s-a emis îndrăzneaţă ipoteză că gârneţul bărbătesc nu ar fi necesar procreării, că el ar fi cel mult un fennent; cooperarea bărbatului la procreaţie va deveni, poate, într-o zi, inutil : se pare c aceasta este aspira ă ă ţia unui mare număr de femei.

Dar nimic nu autorizează o anticipare atît de îndrăzneaţă pentru că nimic nu autorizează universalizarea proceselor specifice vieţii.

  • Годы, последовавшие за визитом Рамы I, были полны ожидания.

  • Al doilea sex/II | Lang Wiki | Fandom
  • What is gastric cancer
  • Cancer pancreatic head
  • Calaméo - Paria - Irving Stone

Fenomenele înmulţirii asexuate şi ale partenogenezei nu apar ca fiind nici mai mult nici mai puţin fundamentale decît cele ale reproducerii sexuate. Am spus deja că aceasta nu este a priori privilegiată: dar nici un alt fapt nu arată că ea ar fi reductibilă la un mecanism mai elementar.

Al doilea sex/II | Lang Wiki | Fandom

Astfel, respingînd orice doctrină a priori, orice teorie hazardată, iată-ne plasaţi în faţa unui fapt pentru care nu putem furniza nici fundamentul ontologic, nici justificarea empirică şi căruia nu i putem înţelege a priori anvergura. Nu intenţionăm să propunem aici o filosofie a vieţii; iar în dispu ta care opune finalismul mecanicismului nu ţinem să ne situăm pripit pe o poziţie. Este, totuşi, remarcabil faptul că toţi fiziologii şi biologii utilizează distincții vierme rotunde masculine și feminine limbaj mai mult sau mai puţin finalist, prin simplul fapt că dau un sens fenomenelor vieţii; vom adopta vocabularul lor.

Fără a decide nimic în privinţa raportului dintre viaţă şi conştiinţă, putem afirma că tot ceea ce este viu implică o transcendenţă, că în orice funcţie mijeşte un proiect: descrierile noastre nu subînţeleg nimic mai mult.

În marea majoritate a speciilor, organismele mascule şi femele cooperează pentru a se reproduce. Ele sînt fundamental definite prin gârneţii pe care îi produc. Filosofici naturii, pârlea a IlI-a, § Spermatozoizii şi ovulele rezultă dintr-o evoluţie a celulelor la origine identice: dezvoltarea celulelor primitive femele în ovocite diferă de papillomatosis of the larynx a spermatocitelor prin fenomene protoplasmice, dar fenomenele nucleare sînt aproximativ identice.

Această înrudire originară se exprimă în structura distincții vierme rotunde masculine și feminine doi gârneţi care, în cadrul fiecărei specii, poartă acelaşi număr de cromozomi; în momentul fecundării, cele două nuclee îşi contopesc substanţa şi în fiecare se operează o reducere a cromozomilor pînă la jumătatea numărului lor iniţial: această reducere se produce în ambii gârneţi în chip analog; ultimele două diviziuni ale ovulului culminînd cu formarea globulelor polare echivalează cu ultimele diviziuni ale spermatozoidului.

Astăzi se crede că, în funcţie de specie, gametul masculin sau feminin determină sexul: la mamifere, e vorba de spermatozoidul care posedă un cromozom heterogen faţă de ceilalţi şi a cărui potenţialitate este atît masculină, cît şi feminină. Cît despre transmiterea trăsăturilor ereditare, după legile statistice ale lui Mendel, aceasta are loc în mod egal dinspre mamă şi dinspre tată.

Important de notat este faptul că în această întîlnire nici unul dintre gârneţi nu deţine vreun. Există deci două prejudecăţi curent întîlnite care - cel puţin la acest nivel biologic fundamental - se dovedesc a fi false: prima este cea a pasivităţii femelei; scînteia vieţii nu e atributul nici unuia dintre cei doi gârneţi, ea ţîşneşte din întîlnirea lor; nucleul ovulului este un principiu vital perfect simetric celui al spermatozoidului.

A doua prejudecat ă o contrazice pe prima - fapt ce nu le împiedică să coexiste adesea: continuitatea speciei ar fi asigurată de femelă, principiul bărbătesc neavînd decît o existenţă explozivă şi efemeră. În realitate, embrionul perpetuează atît germenii tatălui, cît şi pe cei ai mamei, retransmiţîndu-i combinaţi descendenţilor sub o formă fie masculină, fie feminină.

Ipoteza creaionist: arhiepiscopul Asher susine c viaa a fost creat de o for supranatural. Ipoteza generaiei spontane Democrit, Aristotel, Harve organismele pot lua natere spontan din materia lipsit de via, ca rezultazt al aciunii forelor mecanice ale naturii. Ipoteza panspermiei Anaxagors Klaez viaa e de natur extraterestr, a fost transportat pe pmnt cu ajutororul meteoriilor pietroi.

E vorba, ca să spunem aşa, de un germen androgin care, din generaţie în generaţie, supravieţuieşte avatarurilor individuale ale somei. Acestea fiind spuse, între spermatozoid şi ovul există şi diferenţe secundare dintre cele mai interesante. Singularitatea ovulului constă în aceea că este înzestrat cu materii destinate să hrănească şi să pro- 46 tejeze embrionul; el acumulează rezerve pe seama cărora fătul îşi va dezvolta ţesuturile, rezerve care nu sînt substanţă vie, ci materie inertă; în consecinţă, el are o formă masivă, sferică sau elipsoidală şi este relativ voluminos; se ştie ce dimensiuni atinge oul păsării; la femeie, ovulul măsoară pînă la 13 mm în diametru; în vreme ce în sperma umană se găsesc 60 de spermatozoizi pe milimetru cub: masa spermatozoidului este extrem de redusă, el are o coadă fili-formă, un mic cap alungit, nici o substanţă străină nu-1 îngreunează, el e în întregime viaţă; această structură îl hărăzeşte mobilităţii, în vreme ce ovulul, distincții vierme rotunde masculine și feminine al viitorului fătului, este un element fix: închis în organismul femei sau suspendat într-un mediu exterior, el aşteaptă pasiv fecundarea.

Gametul masculin va pleca în căutarea distincții vierme rotunde masculine și feminine spermatozoidul este întotdeauna o celulă nudă, pe cînd ovulul este, de la specie la specie, protejat sau nu printr-o membrană; dar în orice caz, de îndată ce spermatozoidul intră în contact cu el, îl cutremură, îl face să oscileze, apoi intră-n el: gametul bărbătesc îşi leapădă coada, capul i se umflă şi, răsucindu-se, atinge nucleul; în acest timp oul formează de îndată o membrană care blochează accesul celorlalţi spermatozoizi.

La echinoderme, a căror fecundare este externă, e uşor de observat în jurul ovulului care pluteşte inert roiul de spermatozoizi ce îl înconjoară treptat ca o aureolă.

Această competiţie este, de asemenea, un fenomen important care se regăseşte la cea mai mare parte a speciilor; cu mult mai mic decît ovulul, spermatozoidul este în general emis în cantităţi cu mult mai mari şi orice ovul are numeroşi pretendenţi.

Astfel, ovulul, activ în principiul distincții vierme rotunde masculine și feminine esenţial, mai exact nucleul, este superficial pasiv; în masivitatea sa închisă în ea însăşi, el evocă densitatea nopţii şi repausul însinelui: sub forma sferei îşi imaginau anticii lumea închisă, atomul opac; nemişcat, ovulul aşteaptă. În schimb, spermatozoidul, deschis, filiform, agil, întruchipează nerăbdarea şi neliniştea existenţei. Nu trebuie totuşi să ne lăsăm purtaţi de voluptatea alegoriilor: ovulul a fost uneori asimilat imanenţei, iar spermatozoidul - transcendenţei.

Tocmai renunţînd la mobilitatea sa, acesta penetrează elementul feminin: el este înghiţit şi castrat de masa inertă care îl absoarbe după ce 1-a mutilat, îndepărtîndu-i coada; acţiune magică, neliniştitoare, ca toate acţiunile pasive; în vreme ce activitatea gârneţului bărbătesc este raţională, este o mişcare măsurabilă în ordinea timpului şi a spaţiului.

De fapt, toate acestea nu sînt decît divagări.

Numai în miezul zilei portul era mort. Sub ploaia de aur a soarelui de vară natura întreagă dormea moleșită. Nici o adiere, nici un semn de viață. Nici o viețuitoare nu mai mișca pe cheiurile înfierbântate. O pulbere vaporoasă vibra în unde, plutind în zare ca o muselină transparentă.

Gârneţi masculi şi femeii se topesc şi unii şi alţii în ou; împreună, ei se suprimă în totalitatea lor. Este o greşeală să susţinem că ovulul absoarbe cu voracitate gametul distincții vierme rotunde masculine și feminine şi tot o greşeală distincții vierme rotunde masculine și feminine să spunem că acesta îşi anexează victorios resursele celulei femele, de vreme ce în actul care îi contopeşte individualitatea fiecăruia se pierde. Şi, fără îndoială, această mişcare apare dintr-o per- 47 spectivă mecanicistă drept fenomenul raţional prin excelenţă; dar pentru fizica modernă, ea nu este cu mult mai clară decît explicaţia acţiunii la distanţă; de altfel, ignorăm amănuntele acţiunilor fizico-chi-mice din procesul fecundării.

Este posibil, totu i, s re inem din aceast confruntare o sugestie valabil. Exist ş ă ţ ă ă ă în viaţă două mişcări care se conjugă; viaţa nu se menţine decît depăşindu-se; ea nu se depăşeşte decît cu condiţia de a se menţine.

Aceste două momente se împlinesc întotdeauna împreună, orice pretenţie de a le scinda este abstractă: cu toate acestea, cînd unul, cînd celălalt domină. Cei doi gârneţi, unin-du-se, se depăşesc şi se perpetuează simultan; dar ovulul, prin structura sa, anticipează ceea ce va urma; el este astfel constituit încît să hrănească viaţa care se va trezi în el; dimpotrivă, spermatozoidul nu este cîtuşi de puţin echipat pentru a asigura dezvoltarea germenului pe care îl suscită.

Ovulul, în schimb, este incapabil să producă schimbarea care va provoca o nouă explozie a vieţii: în timp ce spermato zoidul este în mişcare.

Fără prudenţa ovulului, acţiunea lui ar fi vană: dar fără iniţiativa lui, ovulul nu şi-ar împlini toate latenţele. Con chidein deci că în esenţă rolul celor doi gârneţi este identic. Ei creează împreună o fiinţă vie în care ambii se pierd şi se depăşesc.

Încă din iunie starea lui se agravase, făcuse o mulţime de crize de inimă şi complicaţii la Încă din iunie starea lui se agravase, făcuse o mulţime de crize de inimă şi complicaţii la vezică, astfel încât Sigmund se îndoia că o să supravieţuiască nemiloasei veri vieneze. Închiriase o mică vilă pentru părinţii lui şi pentru Dolfi, singura soră care mai rămăsese acasă, căci Rosa se căsătorise în urmă cu o lună. Jakob se simţi mai bine în atmosfera parfumată de la ţară.

Dar în aceste fenomene secundare şi superficiale care condiţionează fecun darea, dinamica situaţiei necesare noii ecloziuni a vieţii e declanşată de elementul masculin; iar prin elementul feminin, această ecloziune se fixează într-un organism stabil.

Ar fi o nechibzuinţă să deducem dintr-o asemenea constatare că locul femeii este căminul: dar există destui cercetători nechibzuiţi.

În cartea sa Temperamentul şi caracterul, Alfred Fouillee găsea de cuvi inţâ, cu cîtva timp în urmă, să definească femeia în întregime pornind de la ovul, iar pe bărbat pornind de la spermatozoid; multe aşa-zise teorii profunde au la bază acest joc de analogii îndoielnice.

Nu se prea ştie la ce filosofie a naturii se referă aceste pseudocugetăn. Dacă ţinem cont de legile eredităţii, bărbaţii şi femeile sînt în egală măsură rodul unui spermatozoid şi al unui ovul.

Înclin să cred că în aceste spirite înceţoşate plutesc mai degrabă reminiscenţe ale vechii filosofii medievale potrivit căreia cosmosul era reflexul fidel al unui microcosm: se imagina ovulul ca homuncul feminin, iar femeia, ca ovul uriaş.

Aceste fantasmări, abandonate încă de pe vremea alchimiştilor, contrastează bizar cu precizia ştiinţifică a descrierilor la care se apelează: biologia modernă coexistă greu cu simbolismul medieval; dar specialiştii noştri nu se încurcă în asemenea amănunte.

Dacă sîntem cît de cît scrupuloşi, distincții vierme rotunde masculine și feminine cădea de acord, însă, că de la ovul la femeie e o cale lungă. Noţiunea însăşi de femelă nu e conţinută încă în ovul. Hegel remarcă pe bună dreptate că raportul sexual nu se lasă redus la raportul dintre cei doi gârneţi. Va trebui, aşadar, să studiem organismul feminin în totalitatea sa. Chiar atunci cînd sexele se separă, nu există între ele bariere etanşe ca acelea distincții vierme rotunde masculine și feminine despart speciile; aşa cum gârneţii se definesc pornind de la un ţesut originar nediferenţiat, şi masculii şi femelele apar mai degrabă ca variaţiuni ale unei baze comune.

La anumite animale -cazul cel mai tipic este Bonellie - embrionul este mai întîi asexuat, iar asupra sexualităţii lui decid, abia ulterior, circumstanţele dezvoltării sale. Se admite astăzi că la majoritatea speciilor determinarea sexului depinde de constituţia genotipică a oului. Oul nefecundat al albinei, care se reproduce prin partenogeneză, generează exclusiv masculi; cel al puricilor - exclusiv femele, în aceleaşi condiţii.

Europolis - Wikisource

Cînd ouăle sînt fecundate, e remarcabil că - exceptînd, poate, unii păianjeni - numărul indivizilor sau numărul masculilor şi femelelor procreate este aproximativ acelaşi; diferenţierea provine din eterogenitatea unuia dintre cele două tipuri de gârneţi: la mamifere, spermatozoizii sînt cei care posedă fie o potenţialitate masculină, fie una feminină; nu se ştie prea limpede ce anume, în cursul spermatogenezei sau al ovogenezei, decide asupra caracterului singular al gârneţilor eterogeni; în orice caz, legile statistice ale lui Mendel sînt de ajuns pentru a explica distribuţia regulată a acestora.

Pentru ambele sexe, procesul de fecundare i începutul dezvolt rii embrionare au ş ă loc într-o manieră identică; ţesutul epitelial, menit să se dezvolte în gonadă. Aceasta explică faptul că între hermafroditism şi gonocorism există numeroase trepte intermediare; foarte adesea, unul dintre sexe posedă anumite organe caracteristice sexului complementar: cazul cel mai frapant este cel al broaştei rîioase; la mascul se observă un ovar atrofiat numit organul lui Bidder, care poate fi determinat pe cale artificială să producă ouă.

La mamifere se păstrează vestigii ale acestei bipotenţialităţi sexuale: între altele, hydratila pediculată fără suport, uterus masculinus, glandele mainare la mascul, iar la femelă, canalul lui Gărtner, clitorisul. Chiar în interiorul speciilor în care diviziunea sexuală este net marcată, există indivizi care sînt masculi şi femele simultan: cazurile de intersexualitate sînt numeroase, atît la animale cît şi la om; şi întîlnim la fluturi sau la crustacee exemple de ginandro-morfism în care caracterele masculine şi feminine apar juxtapuse într-un fel de mozaic.

Definit genotipic, fătul este totuşi profund influenţat de mediul din care îşi absoarbe substanţa: se ştie că la furnici, albine, termite, modul de nutriţie este cel care face ca larva sa devină o femelă sau care îi împiedică maturizarea sexuală, reducînd-o la rangul de furnică lucrătoare: la insecte, soma este definită sexual 49 Într-o etapă extrem de timpurie distincții vierme rotunde masculine și feminine nu depinde de gonade.

La vertebrate, hormonii emanaţi de gonade sînt cei care joacă un rol hotărîtor de reglare.

Transféré par

S-a demonstrat printr-un mare număr de experimente că, determinînd variaţii ale mediului endocrin, se poate acţiona asupra determinării sexului; alte experienţe, constînd în grefe şi castrări provocate pe animale adulte, au condus la teoria modernă a sexualităţii: la masculii şi femelele din clasa vertebratelor, soma este identică, ea poate fi considerată ca element distincții vierme rotunde masculine și feminine acţiunea gonadei este aceea care îi conferă trăsăturile bacterii ți ciuperci anumiţi hormoni operează ca stimulatori, iar alţii ca inhibitori; tractul genital însuşi este de natură somatică şi embriologia arată că el se precizează sub influenţa hormonilor pornind de la o bisexualitate schiţată iniţial.

Intersexualitatea apare atunci cînd echilibrul hormonal nu s-a realizat şi cînd nici una dintre cele două potenţialităţi sexuale nu s-a actualizat cu pregnanţă. Egal distribuite în cadrul speciei, evoluate în chip analog pornind de la rădăcini identice, organismele masculine şi feminine apar, de îndată ce procesul lor de formare s-a încheiat, ca profund simetrice.

Ambele se caracterizează prin cancer maligno que es glandelor producătoare de gârneţi, ovare sau testicule, procesele de spermatogeneză şi ovoge-neză fiind, am văzut deja, analoage; aceste glande îşi varsă secreţiile într-un canal mai mult sau mai puţin complex în funcţie de ierarhia speciilor: femela eliberează oul direct prin oviduct sau îl reţine în cloacă sau într-un uter diferenţiat, înainte de a-1 expulza; masculul fie expulzează sămînţa în mediul exterior, fie este vierme gri a primit cu un organ copulator care îi permite să o introducă în corpul femelei.

Dintr-o per spectivă statică, masculul şi femela apar, prin urmare, ca două tipuri complementare. Va trebui săi studiem dintr-un punct de vedere funcţional dacă vrem să le înţelegem specificitatea. Este extrem de dificilă o descriere general valabilă a noţiunii de femelă; a o defini ca purtătoare de ovule şi a defini masculul ca purtător de spermatozoizi este cu totul insuficient, căci raportul organismului cu gonadele este extrem de variabil; invers, diferenţierea gârneţilor nu afectează direct ansamblul organismului: s-a pretins uneori că ovulul, fiind mai mare, ar consuma mai multă energie vitală decît spermatozoidul; dar acesta este secretat într-o cantitate cu mult mai mare, aşa încît consumul se echilibrează în cele două sexe.

S-a acreditat ideea că spermatogeneză ar fi un exemplu de prodigalitate, iar ovulaţia, un model de economie: dar şi în acest fenomen există o risipă gratuit ; imensa majoritate a ovulelor nu e niciodat fecundatîn ă ă ă orice caz, gârneţi şi gonade nu reprezintă un microcosmos al întregului organism.

Pe acesta din urmă trebuie să-1 studiem direct. Dacă parcurgem treptele scării animale, una dintre trăsăturile cele mai remarcabile constă în faptul că, pornind de jos distincții vierme rotunde masculine și feminine sus, viaţa se individualizează; la bază, ea nu face decît să asigure menţinerea speciei; la vîrf, şe învesteşte în indivizi singulari.

La speciile rudimentare, organismul se vede redus aproape numai la aparatul reproducător; în hpv virus dna or rna cazuri, se înregistrează un primat al ovulului, deci al femelei, deoarece mai distincții vierme rotunde masculine și feminine seamă ovulul este destinat purei reiterări a vieţii; dar femela nu este nimic altceva decît un abdomen, iar existenţa îi este total devorată de travaliul unei ovulaţii monstruoase.

În comparaţie cu masculul, ea atinge dimensiunile unei gigante; dar, cel mai adesea, membrele ei nu sînt decît nişte cioturi, corpul - un sac inform, iar toate organele degenerează în beneficiul producerii de ouă.