Câtă tinctură de la viermi la candelabre


Está en la página 1de Buscar dentro del documento Poveste despre dragoste şi întuneric M-am născut şi am crescut într-un apartament micuţ, cu tavanul scund, aflat la parter.

ce este viermele

Părinţii mei dormeau pe o canapea care, atunci când era desfăcută, seara, aproape că umplea încăperea de la un perete la celălalt. În fiecare dimineaţă trăgeau patul la loc, ascundeau aşternuturile în lada de dedesubt, răsturnau salteaua, apăsau bine şi ascundeau totul sub o cuvertură de un cenuşiu şters, peste care împrăştiau apoi nişte pernuţe orientale, brodate, aşa încât orice urmă a somnului lor de peste noapte se făcea nevăzută.

English Romanian [zpnxyz1nv]

Astfel, dormitorul lor era deopotrivă birou, bibliotecă, sufragerie şi salon. În faţa acestei camere se afla odăiţa mea verde, pe jumătate ocupată de un şifonier pântecos. Un coridor lung şi strâmt, întunecat şi puţin curbat, ca un tunel prin care evadezi din închisoare, lega de cele două odăiţe bucătărioara şi baia cu closetul.

Un bec chior, închis într-o cuşcă de fier, arunca asupra acestui coridor o penumbră lugubră chiar şi în timpul zilei.

Mucho más que documentos.

In partea din faţă, amândouă camerele aveau câte o singură fereastră, străjuită de câtă tinctură de la viermi la candelabre de metal, care se străduia să arunce o ocheadă către priveliştea de la răsărit, dar nu descoperea decât un chiparos prăfuit şi un zid scund, din pietre cioplite grosolan. Printr-o deschizătură cât palma în pereţii lor din spate, aproape de tavan, bucătărioara şi baia se uitau la o curte mică de închisoare, înconjurată de ziduri înalte şi aşternută cu ciment, unde o muşcată decolorată, aşezată într-un bidon de măsline ruginit, se prăpădea încetişor tânjind după o rază de soare.

Pe pervazurile acestor deschizături ţineam întotdeauna borcane cu castraveţi muraţi şi mai era acolo un cactus încăpăţânat, pus într-o vază crăpată ce slujea drept ghiveci.

  1. Privită din punctul de vedere al omului actual, pare probabil nebunească, însă un număr extraordinar de mare de personalităţi care au făcut istorie - bărbaţi şi femei deopotrivă - au crezut în ea.
  2. Просто в мою конструкцию добавили два блока - один, чтобы интерпретировать цветовую речь октопауков, и другой, чтобы воспроизводить последовательность полос на - Выхо-дит, ты не хо-дил в школу и ни-чего не учил.

  3. Papilloma natural cure
  4. Istoria secretă a lumii - agroturism-romania.ro
  5. Calaméo - MARGELELE DIN CHIHLIMBAR, autor Ştefan Lucian MUREŞANU
  6. Amos_Oz_-_Poveste_Despre_Dragoste_Si_agroturism-romania.ro

De fapt, apartamentul era la subsol, întrucât parterul clădirii fusese săpat în coasta pietroasă a dealului. Dealul acesta era vecinul de alături, un vecin greoi, introvertit, tăcut, un deal bătrân şi posac, cu manii de burlac, un deal somnoros, iernatic, care nu hârşâia mobila şi nu primea pe nimeni în vizită, nu făcea nici un zgomot şi nu ne deranja defel, însă prin pereţii ce ne despărţeau se furişau tot timpul către noi, ca un iz de mucegai slab, dar persistent, friguroasa tăcere întunecată şi umezeala posomorâtului nostru vecin.

Aşadar, chiar şi vara în casa noastră plutea un strop de iarnă. Musafirii ziceau: întotdeauna e tare plăcut aici în toiul valului de căldură, atâta răcoare, chiar frig, dar cum vă descurcaţi iarna?

Nu trece umezeala prin pereţi? Nu vi se pare deprimant? Casa era plină-ochi cu cărţi.

câtă tinctură de la viermi la candelabre

Tata putea citi în şaisprezece sau şaptesprezece limbi şi vorbea unsprezece toate cu accent rusesc. Mama vorbea patru sau cinci limbi şi citea în şapte sau opt. Vorbeau între ei în rusă sau polonă când nu voiau să pricep eu. Adică în cea mai mare parte a timpului.

Amos_Oz_-_Poveste_Despre_Dragoste_Si_Intuneric.pdf

Când s-a întâmplat ca mama să vorbească în ebraică despre un armăsar, cu mine de faţă, tata a repezit-o, furios, în ruseşte: Şto s toboi? Vidis malcik riadom snami! Doar vezi că băiatul e aici! Din considerente culturale, citeau mai ales în germană sau engleză şi presupun că visau în parazit lentec. Însă pe mine mă învăţau o singură limbă, ebraica.

Poate se temeau că, dacă ştiu mai multe limbi, o să fiu şi eu vulnerabil la linguşirile Europei, continentul ăsta minunat şi ucigaş. Pe scala de valori a părinţilor mei, cu cât un lucru era mai occidental, cu atât era considerat mai cultural.

hpv cream treatment

Oricât de mult i-ar fi îndrăgit sufletele lor ruseşti pe Tolstoi şi Dostoievski, bănuiesc că Germania — în ciuda lui Hitler — le părea mai culturală decât Rusia sau Polonia, iar Franţa şi mai mult decât Germania.

Anglia era şi mai sus pe scala lor decât Franţa.

English Romanian

Cât despre America, nu erau prea lămuriţi: la urma urmei, era o ţară în care oamenii împuşcau indieni, jefuiau trenurile poştale, goneau după aur şi vânau fete. Pentru ei, Europa era o ţară a făgăduinţei interzisă, un peisaj mult râvnit, cu foişoare şi piaţete pavate cu lespezi vechi, cu tramvaie, poduri şi clopotniţe, sate pierdute pe coclauri, staţiuni balneare, păduri şi pajişti înzăpezite.

hpv papiloma virus uman paraziți în contaminarea alimentelor

Aveau aroma senzuală a unei lumi adevărate şi tihnite, departe de acoperişurile de tinichea, prăfuite, de maidanele acoperite de fiare ruginite şi ciulini, de coastele secetoase ale dealurilor din Ierusalimul nostru ce se sufoca sub povara verii încinse până la alb. Dacă închideam ochii puteam vedea gâscăriţă desculţă, a cărei ispită îmi umplea ochii de lacrimi înainte să fi avut măcar habar de toate astea.

Cu trecerea anilor, mi-am dat seama că Ierusalimul, aflat sub guvernare britanică câtă tinctură de la viermi la candelabre anii '20, '30 şi '40, trebuia să fie un oraş cu o cultură fascinantă. Agnon şi o pleiadă de alţi savanţi şi artişti de frunte. Nu pricepeam ce voia să zică. Mă gândeam că a avea renume mondial era cumva legat de nişte picioare neputincioase, pentru că omul acela era adesea câtă tinctură de la viermi la candelabre bătrân sprijinit în baston care şontâcăia şi purta un costum gros de lână chiar şi vara.

câtă tinctură de la viermi la candelabre intraductal papillomas icd 10

Ierusalimul pe care îl admirau părinţii mei se afla departe de zona în care trăiam: era în Rehavia cea plină de verdeaţă, cu grădinile şi acordurile ei de pian, era în câtă tinctură de la viermi la candelabre cafenele cu policandre aurite de pe Calea Jaffa sau strada Ben Yahuda, în holurile din YMCA sau din hotelul Regele David, unde evreii şi arabii setoşi de cultură se amestecau cu englezi culţi, cu manie-e desăvârşite, unde doamne visătoare, cu gâtul lung, pluteau în rochii de seară, la braţul domnilor în costume închise la culoare, unde englezi cu mintea destupată cinau cu evrei culţi sau cu arabi şcoliţi, unde aveau loc recitaluri, baluri, serate literare, thés dansants şi se purtau conversaţii rafinate, artistice.

Sau poate că un astfel de Ierusalim, cu ale sale policandre şi thés dansants, nu exista decât în visurile bibliotecarilor, profesorilor, funcţionarilor şi legăturilor de cărţi care trăiau în Kerem Avraham. In orice caz, acolo unde eram noi nu exista. Kerem Avraham, zona în care trăiam, ţinea de Cehov.

Mobila Company T&M -lustre si candelabre cristal

După mai mulţi ani, când l-am citit pe Cehov tradus în ebraică am fost convins că este unul dintre noi: unchiul Vania trăia chiar la etajul de deasupra, doctorul Samoilenko se aplecase asupra mea şi mă cercetase cu mâinile-i mari şi puternice când am avut febră şi, o dată, difterie, Laevski, cu veşnica lui migrenă, era vărul de-al doilea al mamei mele şi ne duceam la sala de concerte Beit Haam să-l ascultăm pe Trigorin, la matineele de sâmbătă.

Eram înconjuraţi de tot felul de ruşi.

MARGELELE DIN CHIHLIMBAR, autor Ştefan Lucian MUREŞANU

Erau mulţi tolstoieni. Unii dintre ei chiar arătau ca Tolstoi. Când am dat peste o fotografie a lui Tolstoi, pe coperta din spate a unei cărţi, am fost convins că-l zărisem adesea prin cartier, preumblându-se pe strada Malachi sau în jos, pe Obadiah, cu capul gol, cu barba lui albă zbârlită de vânt, la fel de măreţ ca patriarhul Avraam, cu ochii aruncând fulgere, având în loc de baston o creangă, cu rubaşca purtată peste pantalonii largi şi încinsă cu o sfoară.

Tolstoienii din cartierul nostru cărora părinţii mei le ziceau tolstoişciki erau, până la unul, vegetarieni aprigi, reformatori ai lumii cărora le păsa foarte cum se poate vindeca dezvoltarea viermilor copiilor de natură, moralizatori iubitori ai omenirii, iubitori câtă tinctură de la viermi la candelabre fiecărei făpturi, tânjind veşnic după viaţa de la ţară, după muncile agricole simple, pe câmpuri şi prin livezi.

Dar nu izbuteau nici măcar să-şi cultive plantele din ghivece: poate că le omorau udându-le prea mult sau poate că uitau să le ude, sau poate o fi fost vina nesuferitei administraţii britanice care ne punea clor în apă. Unii dintre ei erau tolstoieni care păreau să iasă drept din paginile unui roman de Dostoievski: frământaţi, vorbăreţi, reprimându-şi dorinţele, arzând în flacăra ideilor.

Când eram mic, dorinţa mea era să devin o carte, nu un scriitor.

Dar în cartierul nostru, Kerem Avraham, cu toţii, şi tolstoieni, şi dostoievskieni, roboteau pentru Cehov. Lumeaceamare era departe de tot, atrăgătoare, minunată, dar pentru noi ea era şi periculoasă şi ameninţătoare.

hpv e ricerca gravidanza hpv nedir zararlar

Ei nu-i plăceau evreii, pentru că sunt deştepţi, le scapără mintea, au succes din plin, dar şi pentru că sunt zgomotoşi şi arivişti.

Nu-i plăcea nici ce făceam aici, pe pământul Israelului, pentru că ne pizmuia până şi pentru fâşia asta îngustă de mlaştini, bolovăniş şi deşert.