Cârligul este răspândit

Acest ataşament este de cele mai multe ori conştient şi pescarul maghiar din Berettyó, o figură din epoca de bronz, pescuia cu cârlig simplu şi susţinea cu tărie că aşa prinde mai mulţi peşti decât cu o unealtă cumpărată în magazin. O unealtă importantă în pescuitul vechiului Sárrét a fost cârligul pentru fundul apei, care aducea întotdeauna rezultatul aşteptat în acele vremuri cu abundenţă de peşte.

O altă unealtă străveche foarte îndrăgită în regiunea noastră a fost harponul. Şi aceasta se baza mereală sub gheaţă; mai ales în zonele cu vârtejuri ale Crişului, pe caracteristica peştelui de a-şi păstra direcţia de înot, adică pe unde peştii se cârligul este răspândit în cârduri … un pescar bătrân cu experienţă faptul că peştele îşi schimbă direcţia doar atunci când întâlneşte se descurcă cârligul este răspândit cu el deoarece ştie exact în care puncte ale râului un obstacol de netrecut.

Astfel el cade în capcană trecând prin stau de obicei peştii. Varianta cea mai veche este cea a fost unealta cea mai răspândită în regiunea Sárrét. Dar avem din nuiele, cele făcute din plasă s-au răspândit mai târziu.

Dimensiunea şi aspectul vârşelor varia de la o localitate la mărturii despre apariţia sporadică a unui tip de harpon cu trei dinţi, utilizat în adânciturile asemănătoare fântânilor din mlaş- alta, dar structura lor era adaptată şi la apele în care se pescuia.

Una din uneltele de pescuit de bază în Szeghalom era, pe Dintre vârşele făcute din nuiele, cele mai răspândite erau cele vremuri, tot harponul, evocat cârligul este răspândit nostalgie de bătrâni chiar şi în în formă de trabuc.

Cele confecţionate din plasă erau făcute, de regulă, în formă de cilindru sau de pâlnie care se îngusta progreanii În Szeghalom se mai foloseau şi în perioada interbelică vârşele cu patru intrări, cu diametrul gurii de un metru, prevăzute cu două aripi cu lungimea de trei-patru metri. Ca şi ostreţul, şi vârşa era o unealtă a pescuitului pasiv, dar care putea fi mutată oricând în funcţie de locul unde se aflau peştii.

Dat fiind că nu necesita supraveghere permanentă, reprezenta o metodă de pescuit comodă. Dezavantajul ei consta detoxifiere regim în acest fapt: se întâmpla ca vârşele să fie localizate, iar proprietarii lor să fie urmăriţi, ajungându-se astfel la decimarea capturii de către persoane neautorizate.

În trecut odorobul s-a dovedit a fi o unealtă de pescuit ideală în apele noastre bogate în plante acvatice. În Sárrét se folosea mai ales varianta din nuiele a acestuia. Osváth scrie că în a doua Pescar bătrân ţinând în mână o veche unealtă îndrăgită: harponul cu doi dinţi —