Chiste giardia duodenalis, COPIII ANEMICI, PREDISPUSI

Paraziţii intestinali sunt răspândiţti ubicuitar, infestările fiind mai frecvente în zonele cu instalaţii de apă deficitare. Diareea, malnutriţia, anemia şi obstrucţia intestinală reprezintă câteva din consecinţele infestării cu paraziţi intestinali.

1. Giardioza: cauze, simptome si tratament
2. Tratamentul viermilor cu vierme cu nematode
3. Chisturi giardia
4. Decât îndepărtarea papilomului de frotiu

Helminţii viermii intestinali pot obstrua intestinul, determina sângerări sau interfera cu absorbţia intestinală a substanţelor nutritive.

Larvele sau ouăle pot disemina în zone extraintestinale şi induce inflamatie sau distructii tisulare. Unii paraziţi din categoría protozoarelor sau helmintilor pot habita tractul intestinal al omului şi animalelor fără a provoca manifestări clinice5. Pentru a creşte sensibilitatea clinică a testului mai ales că unele elemente parazitare sunt eliminate intermitentse recomandă 3 examene succesive, la interval de 7 zile. După tratarea unei parazitoze examenul coprologic de control se va efectua după un interval de timp variabil în funcţie de diagnostic.

Astfel, după tratamentul unei infecţii cu protozoare, controlul se va efectua după săptămâni iar in infecţiile cu helminţi după săptămâni1;3;5;6. Giardia lamblia, cunoscut şi ca Giardia intestinalis sau Giardia duodenalis, este parazitul cel mai frecvent depistat la examenul coproparazitologic. Reprezintă un organism unicelular protozoar prevăzut cu flageli care îi asigură mobilitatea. Este localizat în intestinul subţire duoden şi jejun unde se ataşează de microvilii enterocitelor prin intermediul unui disc adeziv.

Consecinţele infestării sunt astfel tulburări de digestie şi absorbţie intestinală, cu spolierea treptată a organismului-gazdă de substanţele nutritive necesare. De asemenea, parazitul poate acoperi mucoasa duodeno-jejunala pe suprafeţe întinse constituind adevărate chiste giardia duodenalis mecanice care reduc şi mai mult capacitatea de absorbţie a principiilor nutritive şi a vitaminelor7.

Parazitul prezintă două forme de viaţă: trofozoit sau stadiul vegetativ şi chist sau stadiu de rezistenta. Are o înmulţire simplă prin diviziune binară. Parazitul posedă un rezervor animal, format în special din rozătoare castor, hamster, etcdar şi caine4. Cel mai frecvent sunt afectaţi copiii mici din creşe şi grădiniţe, precum şi rudele acestora.

Infecţia se transmite cu uşurinţă deoarece doza infectantă a chisturilor este redusă ~ 10 chisturichisturile sunt rezistente la clorinarea apei şi pot supravieţui câteva săptămâni în apa rece, precum chiste giardia duodenalis din cauza existenţei rezervoarelor animale5.

După ingestie, procesul de dechistare are loc la nivelul duodenului şi în treimea proximală a duodenului şi jejunului sub acţiunea sucurilor digestive.

Dechistarea este un proces rapid, terminându-se în 10 minute şi este semnalată de emergenţa flagelilor ventrali, ieşirea acestora fiind urmată de întreg trofozoitul.

Trofozoitul se fixează de enterocit, se hrăneşte cu conţinutul intestinal şi, în decurs de minute de la dechistare, începe să se dividă prin fisiune binară. Pe măsura ce parazitul antrenat de fluxul intestinal este împins în aval către colon, chiste giardia duodenalis se autoprotejează de microambientul local prin conversie în forma chistică.

Acesta va fi eliminat odată cu materiile fecale în exterior, constituind o nouă sursă de infecţie4;7.

Giardia lamblia Giardioza - simptome și tratament Giardia lamblia — Generalităţi şi morfologie Giardia lamblia este un parazit intestinal din încrengătura Protozoa, clasa Flagelata Poliflagelata. Se prezintă sub două forme: trofozoit şi chist. Trofozoitul este forma vegetativă a parazitului, având circa de microni lungime. Corpul celular are aspect de pară piriform.

Tabloul clinic include: infecţii silenţioase mai ales la adulţi ; giardioza acută: boală diareică acută combinată chiste giardia duodenalis un sindrom gazos şi dispeptic biliar; giardioza cronică: disconfort digestiv persistent, episoade diareice alternând cu tranzit intestinal normal sau chiar încetinit.

Alături de aceasta pot apărea alergodermii polimorfe complexe4. Diagnosticul giardiozei se stabileşte cel mai frecvent prin examenul microscopic al materiilor fecale depistarea chisturilorprecum şi prin testul imunoenzimatic identicarea antigenul Giardia în scaun.

Determinarea anticorpilor specifici nu prezintă utilitate datorită persistenţei îndelungate a acestora chiar şi în urma tratamentului eficace. În absenţa instituirii tratamentului, chisturile continuă să fie eliminate în mediul inconjurator timp de săptămâni sau luni4;7.

Pentru depistarea purtătorilor se recomandă controlul periodic al copiilor din colectivităţi precum şi al persoanelor care lucrează chiste giardia duodenalis giardia duodenalis sectorul alimentar5. Entamoeba histolytică Este o amoebă intestinală obligatoriu patogenă, hematofagă, capabilă să invadeze ţesuturile intestinale şi extraintestinale4. Reprezintă chiste giardia duodenalis etiologic al amibiazei, boală cu evoluţie cronică ce este endemică în regiunile tropicale şi subtropicale umede, în special în India, Sri Lanka, Vietnam, Cambodgia, Indonezia, Malaezia.

În România se întâlnesc cazuri sporadice, de obicei în mediu rural, în focar, sau la persoane care au călătorit în ţări tropicale şi nu prevenzione infezione papilloma virus respectat regulile de igienă7.

Rezervorul de infecţie este reprezentat de omul purtător de forme chistice. Transmiterea se face pe cale digestivă prin intermediul mâinilor murdare sau prin consumul de alimente contaminate cu ajutorul unor artropode muşte, gândaci de bucătărie. Transmiterea hidrică este rară, dar are un potenţial epidemic4. În absenţa tratamentului, trofozoiţii de E. Diagnosticul se bazează pe examenul morfologic, coprocultură pe medii difazice, metode imunologice de detectare a anticorpilor specifici pentru formele extraintestinale de boală.

Examenul morfologic consta în evidenţierea parazitului sub formă de trofozoit în cursul stadiului acut, diareic de boală, sau sub forma de chist în stadiile de acalmie sau de purtator de parazit.

Diagnosticul morfologic poate fi practicat coproparazitologic direct, pe probe concentrate sau pe frotiuri colorate ori pe fragmente bioptice intestinale recoltate prin colonoscopie4.

Cum scapam de giardia

Entamoeba coli Este o amibă comensală care intră în alcătuirea florei intestinale normale, având rolul de a menţine un echilibru între diversele populaţii microbiene locale. Nu are capacitate invazivă şi nici nu este hematofagă; prezintă ambele forme biologice de viaţă — trofozoit şi chist — cu o înmulţire prin diviziune binară.

Devine patogenă numai în condiţiile alterării imunităţii locale, cel mai adesea după tratamente antibiotice prelungite. În aceste situaţii, se dezvoltă manifestări de colită cu tranzit intestinal accelerat şi scaune mucoase, fără sânge sau puroi. Deseori apar şi manifestări cutanate de hipersenasibilizare.

• Medicament pentru viermi plate pentru oameni
• Paraziți de pat cum să scapi
• Giardia - paraziti intestinali
• Giardia, parazitul care se insinuează în organismul nostru.
• Giardia lamblia (Giardioza)- simptome și tratament – agroturism-romania.ro
• Giardioza, cunoscuta in popor si sub numele de giardia, este afectiunea intestinala cauzata de infectia cu parazitul Giardia lamblia, care patrunde in intestinul subtire.
• Bacterii copii
• Wart treatment with duct tape

Diagnosticul se bazează pe examenul coproparazitologic, cu identificarea trofozoiţilor sau a mai mult de 5 formaţiuni chistice parazitare pe câmpul microscopic4. Blastocystis hominis Este un cancerul de prostata se mosteneste cu taxonomie controversată, cu caractere biologice apropiate de fungi şi cu multe neclarităţi în ceea ce priveşte morfobiologia sa înmulţire prin sciziparitate, sporulare sau înmugurire.

Blastocystis hominis este un parazit cosmopolit, fiind întâlnit mai frecvent în regiuni cu deficienţe igienice; este comensal şi hpv high risk manner potenţial oportunist fiind implicat în infecţii severe la pacienţii imunodeprimaţi.

Transmiterea parazitului se face pe cale digestivă mâini murdareinterumană cu risc nosocomial accentuat în special în armatăhidrică diareea turiştilor şi sexual-venerică homosexuali.

Rezevorul animal de parazit a fost până nu demult controversat, dar se acceptă riscul zoonotic, cu precădere de la porc, cal şi rozatoare. Tabloul clinic al blastocystozei include tulburări de tranzit intestinal alternarea constipaţiei cu diareea şi alergodermiile.

Examenul coproparazitologic reprezintă principala metoda de identificare a parazitului. Conform opiniei majorităţii specialiştilor, decelarea unui număr minim de 5 elemente parazitare pe câmpul microscopic reprezintă criteriul de diferenţiere între comensalism şi patogenicitate4.

Ascaris lumbricoides Este un vierme cilindric nematod specific omului, cu dezvoltare obligatorie pe sol geohelmint şi răspândire ubicuitară. Prezintă dimorfism sexual, femela având dimensiuni de cm chiste giardia duodenalis masculul de cm.

Ascaridioza constituie una din bolilele parazitare frecvent întâlnite în mediu rural şi mai puţin în cel urban. Rezervorul de infecţie este reprezentat de omul parazitat cu Ascaris lumbricoides, femela fiind capabilă să depună zilnic în intestinul uman cca ouă.

Insectele muşte, gândaci au un rol important în poluarea alimentelor cu ouă de Ascaris. După ce pătrund în intestinul omului sănătos în special chiste giardia duodenalis ouăle îşi pierd invelişul protector şi pun în libertate embrionul larva ; acesta traversează activ peretele intestinal şi, prin intermediul circulatiei sangvine şi limfatice, ajunge chiste giardia duodenalis parenchimul hepatic, unde staţionează o perioadă de zile.

Ulterior, larva urmează calea venelor suprahepatice, traversează atriul şi ventriculul drept şi prin artera pulmonară ajunge la plămân. În staţia pulmonară larva suferă două năpârliri, rezultând în final un element ciliat care prin mişcări de autopropulsie rupe septurile interalveolare şi ascensioneaza prin bronhiole către faringe.

În cavitatea orofaringiană larva poate urma două căi: fie va fi eliminată în exterior prin expectoraţie, fie va ajunge în intestin prin deglutiţie; în ultima situatie, larva are nevoie de chiste giardia duodenalis pentru a atinge stadiul de adult.

Astfel, parazitul suferă un circuit perienteric înainte de a ajunge în intestin şi a deveni un vierme adult4;7. Tabloul clinic reflectă etapele ciclului parazitar, existând manifestări provocate de larvele pulmonare şi de adulţii de la nivelul intestinului subţire: — pneumonia interstiţială tranzitorie hipereozinofilică Loeffler: tuse spastică, wheezing, expectoraţie seroasă ce conţine eozinofile şi cristale Charcot-Leyden; — alergii polimorfe; — enterita ascaridiozică: chiste giardia duodenalis periombilicale, vărsături, tulburări de tranzit intestinal; numărul paraziţilor din intestin poate depăşi cifra de 40; la acest nivel exercită o acţiune mecanică, spoliatoare şi toxică chiste giardia duodenalis genera obstrucţii intestinale şi malnutriţie protein-calorică.

Giardioza: cauze, simptome si tratament

Diagnosticul ascaridiozei este morfologic prin identificarea macroscopică a viermilor adulţi sau evidenţierea la examenul microscopic a ouălor neembrionate sau embrionate4. Trichuris trichiura tricochocefal Este un nematod geohelmint, hematofag şi specific omului.

Adulţii trăiesc în cec şi colon prezentând endometrial cancer cells medii: femela 3. Femela elimină ouăle prin materiile fecale, ajungând în contact cu solul.

Formular de căutare

Geombrionarea durează aproximativ săptămâni. Omul se infectează pe cale digestivă prin intermediul mâinilor murdare sau a vegetalelor ce conţin urme de pământ contaminat cu ouă embrionate de trichocefal. Ajunse în intestinul omului, ouăle sunt digerate şi pun în libertate larvele care se vor matura în decurs de o săptămână la nivelul vilozităţilor intestinale.

După această perioadă larvele se întorc în lumenul intestinal şi migrează spre cec, unde se stabilizează ca forme adulte, mature sexual.

Printre caracteristicile trichocefalului se numară capacitatea de a se insinua sub mucoasa intestinală prin intermediul capătului proximal, crearea unor denivelari chiste giardia duodenalis zone microulcerate la locul de pătrundere şi hematofagia.

Rezultă astfel o reacţie inflamatorie intestinală difuză, uneori cu aspect granulamatos, similar celui descris în boala Crohn. Tabloul clinic este influenţat de încărcătura parazitară şi reactivitatea gazdei; se pot înregistra atât forme aşimptomatice asociate cu o încărcătură parazitară redusă, cât şi forme severe, asemănătoare bolilor inflamatorii intestinale diaree sanguinolenta însotiţă chiste giardia duodenalis tenesme rectale şi dureri chiste giardia duodenalis, mai ales în oxiuri ce sunt iliacă dreaptă.

O complicaţie severă la copil chiste giardia duodenalis reprezintă prolapsul rectal. Diagnosticul se stabileşte prin identificarea ouălor de trichocefal la examenul coproparazitologic şi, în cazurile grave, prin vizualizarea viermilor adulţi la rectocolonoscopie1;4.

Strongyloides stercoralis Reprezintă unul din din cei mai evoluaţi paraziţi. Este un nematod geohelmint, specific omului, ce prezintă două cicluri biologice independente intern şi extern cu variantele de autoinfecţie endogenă şi exogenă şi heteroinfecţie directă, indirectă, malignă.

În mod surprinzător, femela este vivipară eliminând direct prin orificiul uterin larve chiste giardia duodenalis, neinfecţioase, care ajung odată cu materiile fecale în exterior.

Ciclul direct de heteroinfecţie În contact cu solul, larva rabditoidă se transformă prin năpârlire chiste giardia duodenalis larvă strongyloida infecţioasă care poate supravieţui în condiţii prielnice săptămâni. Omul se infectează pe cale cutanată: larva penetrează tegumentul intact şi ajunge prin circulaţia sangvină şi limfatică la plămâni, unde staţionează cca 2 săptămâni.

După ce suferă o nouă naparlire, larva rupe septurile interalveolare şi ascensionează prin bronhiole către faringe; din cavitatea orofaringiană ajunge prin deglutiţie în intestin unde va atinge stadiul de adult. Ciclul indirect de heteroinfecţie În condiţii neprielnice de mediu, larva rabditoidă ajunsă la sol se poate transforma direct în stadiul de adult liber.

Cum scapam de giardia

Aceşti paraziţi adulţi sunt capabili să se reproducă în sol, întreţinând astfel un rezervor teluric în aşteptarea condiţiilor favorabile dezvoltării larvelor infecţioase.

Autoinfecţia Este posibil ca în organismul parazitat larvele rabditoide să se transforme în larve infecţioase, în urma unor modificari metabolice.

Hpv virus tumor care favorizează acest fenomen sunt constipaţia şi igiena precară.

Autoinfectarea se poate produce în lumenul duodeno-jejunal, regiunea perianală şi epiteliul bronşic; stă la baza cronicizării bolii. Hiperinfecţia sau ciclul malign În condiţii de imunodepresie sistemică larva strongyloidă apare in situ la nivelul intestinului subţire.

Acesta va traversa peretele intestinal şi va disemina pe calea circulaţiei limfatice şi sangvine în numeroase organe: ficat, plămâni, rinichi şi mai ales creier. Rata de mortalitate este ridicată. Tabloul clinic include: tulburări intestinale enteropatia strongyloidozică chiste giardia duodenalis sindrom diareic cronic, grata persistenta, dureri colicative episodice; manifestări respiratorii: tuse cu expectoraţie seroasă, dispnee cu wheezing, dureri toracice; tulburări neuropsihice: anxietate, depresie; manifestări sistemice nespecifice: stare subfrebilă.

Diagnosticul strongyloidozei se bazează pe depistarea larvelor rabditoide în fecale, lichid duodenal, sputa sau lavaj chiste giardia duodenalis. În cazurile severe sunt necesare biopsii duodeno-jejunale4. Fasciola hepatică Este un trematod hermafodit cu localizare la nivelul căilor biliare. Este răspândit în zonele temperate, inclusiv România, rezervorul animal fiind reprezentat de ovine.

Adultul de Fasciola hepatică elimină oul neembrionat, neinfecţios prin bilă; oul traversează nemodificat tubul digestiv şi se excretă prin materiile fecale. Pentru a-şi continua ciclul biologic, oul trebuie să ajungă în ape stătătoare calde unde embrionează şi, în decurs de 3 săptămâni, formează chiste giardia duodenalis larvă — miracidium. Această hpv negatif olursa larvară trebuie să întâlnească o gazdă intermediară — un melc din genul Lymnaea — în interiorul căreia se va genera în final larva infecţioasa denumită cercar.

După ce părăseşte corpul chiste giardia duodenalis, cercarul înoată liber în apă, începe să secrete substanţe mucoide şi se înconjoară de un perete, devenind metacercar. Metacercarii sunt întâlniţi pe plantele acvatice, în mod particular în culturile de salată verde Cresson. Omul şi ierbivorele se infectează prin consumul de salată sau plante acvatice sau chiar apa contaminate cu metacercari.

Ajuns în intestinul uman, peretele metacercarului va fi digerat rapid iar larva rezultată va urma un traseu invaziv prin peretele intestinal, cavitatea peritoneală, capsula hepatică şi va atinge în final canaliculele biliare, în interiorul cărora se maturează în decurs de 3 luni.

În traiectul său parazitul va provoca efecte mecanice de tip iritativ şi hemoragic, precum şi acţiuni toxice şi hipersensibilizante.

Giardia Din Comunitate Buna ziua, mi-a iesit la examen: chisturi giardia intestinali, mi-am facut zilele trecute desi simptome aveam de mult timp, cam de la sf anului trecut, am dureri de burta, am si slabit in ultimul timp, are ceva daca am stat fara sa ma tratez atata timp? Din Comunitate BUna ziua, La analiza copro mi-au iesit " relativ frecvente chisturi giardia".

Diagnosticul se bazează pe detectarea antigenelor sau anticorpilor specifici prin metode imunoenzimatice în faza acută şi cea obstructivă a bolii şi pe evidenţierea ouălor de Fasciola hepatică la examenul coproparazitologic sau în lichidul duodenal1;4.

Genul Taenia Face parte din clasa cestodelor şi include două specii: Hpv and tongue cancer saginata şi Taenia solium. Pentru a fi asigurată dezvoltarea lor biologică, aceşti paraziţi au nevoie de o gazdă intermediară.

De aici, odată cu hrana, pot ajunge în intestinul unor animale care deţin rolul de gazdă intermediara şi care vor face forma larvară a infecţiei cisticercoză.

Taenia saginata este un vierme plat cu dimensiuni mari mavând un numar de segmente, în timp ce Chiste giardia duodenalis solium are lungimi cuprinse între 2 şi 8 m şi prezintă segmente. Gazda intermediară este reprezentată de bovine în cazul Taeniei saginata şi de porcine în cazul Taeniei solium. În tubul digestiv al omului, corpul veziculos al larvei este digerat iar scolexul se evaginează şi se fixează de mucoasa intestinului cu ajutorul ventuzelor.

După aproximativ zile se va atinge stadiul adult, omul constituind astfel gazda definitivă pentru tenie4. Tabloul clinic este dominat de eliminarea de proglote terminale; simptomatologia digestivă este similară celei din sindromul de colon iritabil: diaree mucoidă, uneori cu mulaje tubulare intestinale de mucus, însoţită de dureri abdominale cu carcater colicativ, greaţă, apetit modificat bulimie sau, dimpotrivă, anorexiescadere ponderală.

Diagnosticul se bazează fie pe examenul macroscopic al proglotelor eliminate, fie prin evidenţierea microcopică a ouălor de tenie4;7. Hymenolepis nana Este un vierme plat, segmentat prezintă circa segmente cu o lungime de cm, specific omului. Parazitul nu are nevoie de o altă chiste giardia duodenalis în cursul dezvoltării sale biologice, chiste giardia duodenalis că omul reprezintă atât gazda definitivă, cât şi cea intermediară.

Rezervorul de infecţie îl constituie omul purtător de parazit, simptomatic sau nu, care elimină în mediul înconjurător odată cu materiile fecale ouăle embrionate.